• De același autor

    Pe aripa unui vis

    Zburau amândoi de ceva vreme, aripă lângă aripă, plutind spre necunoscut într-o armonie perfectă. Ea încă simțea amprenta mâinilor ce o strânseseră destul de tare, în momentul când îi dăduseră drumul spre libertate. Avea legat un bilețel de picior. Își știa menirea. Trebuia să zboare până la o destinație anume, purtând cu ea cuvinte, sentimente, trăiri. De fiecare dată își imagina textul purtat, creiona povești și aștepta cu nerăbdare întâlnirea cu destinatarul. Făcuse de nenumărate ori drumuri spre necunoscut, mesager al inimii sau al datoriei. În drumul ei se întâlnea cu el și porneau amândoi la drum. Un drum plin de primejdii, anevoios și de cele mai multe ori lung,…