• Recenzii nescrise

    Ana de Em Sava-recenzie

    Avea bunica un fel a ei de a împleti amintirile. Le lua una câte una și le îmbina, bune cu rele, iar la sfârșit rămâneai doar cu senzația: ce bine că a fost! Cu vocea ei caldă și calmă. Vorbea de război, de foamete și durere, dar cu un zâmbet pe buze. Îmbinând cuvinte ca: noroc, fericire, iubire, frumusețe. O priveam pierdută în semne de întrebare. Cum pot exista toate deodată? Cum poți vorbi zâmbind despre lucruri pe care nici în cărți nu le poți citi fără a-ți ghemui sufletul? Dar ea împletea amintiri cu senzații. Le trecea prin inima ei și ni le împărtășea nouă, nepoților, cu resemnarea omului…

  • Recenzii nescrise

    Ana de Em Sava (recenzie)

    Titlul și autorul Ana de Em Sava Anul apariției 2020 Editura Editura Siono Număr pagini 313 Avea bunica un fel a ei de a împleti amintirile. Le lua una câte una și le îmbina, bune cu rele, iar la sfârșit rămâneai doar cu senzația: ce bine că a fost! Cu vocea ei caldă și calmă. Vorbea de război, de foamete și durere, dar cu un zâmbet pe buze. Îmbinând cuvinte ca: noroc, fericire, iubire, frumusețe. O priveam pierdută în semne de întrebare. Cum pot exista toate deodată? Cum poți vorbi zâmbind despre lucruri pe care nici în cărți nu le poți citi fără a-ți ghemui sufletul? Dar ea împletea amintiri cu senzații.…

  • Poveștile d-nei Mira

    Păpușa doamnei Mira

    Doamna Mira mă aștepta cu cafeaua făcută, cu cornulețe acoperite cu mult zahăr și cu zâmbetul ei atât de drag sufletului meu! Îmi vine greu să îmi imaginez o duminică în care să nu îmi odihnesc sufletul în salonul d-nei Mira. Mereu îmi dă o stare de bine și săptămâna care urmează o simt altfel. Și dumneaei cred că se bucură de prezența mea. Îi văd sclipirea din ochi, atunci când îmi povestește amintirile păstrate cu sfințenie în fiecare colț din casă și din inimă. Astăzi, în timp ce povesteam nimicuri cu gust de cafea și prăjituri, am observat pe scrinul din salon o păpușă. Nu o mai văzusem până…

  • Nescrisele mele

    Iubirea cu miros de simplitate

    Îmi amintesc, de parcă ar fi fost ieri, cum îi priveam pe bunicii mei, cu ochii mari, clipind doar a mirare. M-am trezit în universul lor, când încă îmi lipsea și conștiința sinelui, dar un sentiment de bine mă inunda în clipa când le treceam pragul. Detaliile de peste zi aveau să îmi devină importante în amintiri, abia peste câțiva ani. Azi îmi e sufletul împletit cu o lumină galben-tremurată, a unui bec ce mă fascina cum atârna direct din mijlocul tavanului. Casa mirosea a lemne arse, a mămăligă și a grajd. Un miros de trudă căruia îi trosneau fălcile de la căscat. Căuta odihna, iar lumina aceea părea să…