V-am promis sau mai bine spus, mi-am promis mie, că voi reveni cu aceste rânduri. Ei bine, s-a încheiat. Au venit și ultimele note, s-a consolidat un clasament. Mai există posibilitatea de contestații la ultimele probe, însă nu cred că răspunsul la acestea va schimba ceva.

M-am prezentat onorabil, spun eu, având în vedere că am încheiat competiția pe locul 3.

Ce a însemnat pentru mine SuperBlog?

O șansă. Atât de simplu. Blogul meu încă nu are un an. Sunt novice în scris. De multe ori îmi zburdă idei și gânduri prin minte și nu știu cum să le domolesc, darămite să le aștern în cuvinte. Dar iubesc să scriu. Și învăț de fiecare dată. Această competiție mi-a oferit șansa să evoluez. Să-mi depășesc limitele trasate de neîncrederea în mine și să “fur” de la alții mai buni, mai experimentați.

Nu am știut în ce mă bag. Nici nu știam ce înseamnă un advertorial. Însă am știut că va trebui să fiu disciplinată și să deprind arta de a gândi în afara cutiei, dar fiind constrânsă (de cerințe tehnice) să îmi găsesc confortul în ea. Am făcut și am scris cât am putut mai bine, la acel moment. Unele probe mi-au plăcut, altele nu. La unele am avut dispoziție, inspirație sau mai știu eu ce și a fost o plăcere să le redactez, la altele mi-am impus, am corectat, rescris și varianta finală tot nu m-a mulțumit pe deplin (acest lucru s-a reflectat întotdeauna în notele primite), însă le-am înscris, respectând deadline-ul.

Consider că trebuie să-ți stabilești un obiectiv clar, în momentul când te înscrii într-un asemenea concurs. Ce vrei să obții printr-o asemenea experiență. Mai mulți cititori? O anumită “notorietate”? Țintești premiile materiale sau în produse? Speri la o colaborare ulterioară cu anumiți sponsori? Să fii câștigător? Aceste întrebări le consider necesare a fi puse de fiecare concurent. Eu mi-am dorit să nu mă fac de râs și să învăț.

Și am învățat. SuperBlog nu îți dă răspunsurile pe tavă, dar îți oferă posibilitatea să-ți fi propriul profesor. Am luat o notă bună la o probă. M-am bucurat, dar am citit și alte articole să văd alte stiluri, alte abordări. Punctajul nu a fost cel dorit, din nou, am încercat să văd ce am pierdut din vedere.

Am descoperit oameni extrem de talentați. Unii sensibili, alții cu un umor molipsitor. Unele articole erau ca niște file de poveste. Nu mi-au plăcut toți, evident, dar am triat, am citit și pe unii îi voi urmări cu mare interes și pe viitor.

Ce nu mi-a plăcut?

Circulă de mult timp o vorbă: Medicii și artiștii sunt cei mai egocentrici oameni de pe Pământ.

Dacă acceptați că și bloggerii ciupesc un pic din artă, această expresie se aplică foarte bine. Nu mi-a plăcut răutatea anumitor concurenți. Înverșunarea cu care își apărau articolul, de parcă am fi fost vreunul dintre noi în pericol de a câștiga premiul Pulitzer. E normal să vrei să-ți fie apreciată munca. Fiecare a muncit, a dedicat timp și a încercat să scrie cât mai bine. Dar să aștepți să nu existe subiectivism, mi s-a părut absurd, uneori. Și am spus răutate, deoarece s-a ajuns și la niște comentarii de-a dreptul malițioase, pornite doar de la premiza: eu am scris mai bine ca tine.

Vreau să mulțumesc organizatorilor. Depun o muncă imensă și au răbdare cu fiecare. În special Claudiei Pătrașcu, persoana ieșită în față. A avut o răbdare extraordinară. Mereu pregătită cu răspunsuri și având o vorbă bună pentru toți. Tot respectul!

Per total este o experiență minunată. O recomand cu mare drag. Indiferent de note, de dezamăgiri, dacă vrei, poți face parte dintr-o comunitate de oameni talentați, axați pe cele mai diverse nișe și poți prinde gustul de a te juca cu cuvintele, a scrie și altfel.

Practic descoperi că alfabetul este la îndemâna tuturor, dar cuvântul îți poate aparține.