Povestiri nescrise

Lumea arde. Iubesc să o privesc în timp ce simt mirosul groazei cum pune încet, încet, stăpânire pe toți. Chipul nu mă trădează. Îmi păstrez înfățișarea lipsită de expresie pe care o am întotdeauna. În ochi îmi dansează flăcările, în nări simt pulberea fină de cenușă, care ajunge inevitabil până la mine, și ceva în mine zâmbește. În fiecare zi îi dau foc. Ai spune că nu am ce arde zilnic, că odată și odată voi fi…

Era o zi frumoasă de vară. În curtea casei de la marginea pădurii era liniște. Animalele toropeau care pe unde puteau. Văcuța Carla își rumega tacticoasă ultima masă, în timp ce purcelușul Patrick se bucura de o binemeritată baie de noroi. Și păsările își ascunseră ciocul sub aripi, doar gâscanul Dado mai sâsâia, din când în când, la vreun dușman imaginar. În toată această atmosferă de relaxare, singurul care nu avea astâmpăr era cățelușul Finfin. De ceva…