Povestiri nescrise

  • Finfin
    Povestiri nescrise

    Cățelușul Finfin

    Era o zi frumoasă de vară. În curtea casei de la marginea pădurii era liniște. Animalele toropeau care pe unde puteau. Văcuța Carla își rumega tacticoasă ultima masă, în timp ce purcelușul Patrick se bucura de o binemeritată baie de noroi. Și păsările își ascunseră ciocul sub aripi, doar gâscanul Dado mai sâsâia, din când în când, la vreun dușman imaginar. În toată această atmosferă de relaxare, singurul care nu avea astâmpăr era cățelușul Finfin. De ceva vreme încoace, se plictisea îngrozitor. Ar fi vrut și el să se joace cu puișorii galbeni care piuiau cât era ziua de lungă, dar aceștia se speriau foarte tare când îi auzeau lătratul,…

  • Povestiri nescrise

    O simplă poveste de dragoste

    – Bine ai venit! Apropie-te! Poți să te așezi unde dorești, după cum vezi sunt destule locuri libere. M-am supus fără nicio vorbă și m-am lăsat să cad pe primul scaun gol pe care l-am văzut. Erau în jur de zece, așezate în cerc, în mijlocul unei încăperi luminoase, datorită ferestrelor înalte care dădeau spre o curte interioară. Dacă nu ar fi fost zăbrelite, mi-ar fi plăcut să stau aplecată peste pervazul lor, cum făceam adesea când eram copil. În special când ploua și singurele sunete pe care le auzeam și pe care le ascultam cu mirare erau cele făcute de picăturile de apă, atunci când loveau frunzele copacilor. Mama…

  • Povestiri nescrise

    Trenuri și flori

    Halta nici nu apărea pe hartă. A fost ștearsă din greșeală de peste tot. Oricum era un punct atât de mic și de insignifiant, încât probabil nimeni nu a observat dispariția lui. Este adevărat că undeva, pe vreun stat de plată, apărea o sumă de bani, care era virată lunar, însă și aceasta era atât de mică și de insignifiantă că nimeni nu-i dădea atenție. Doar Moș Iurie o aștepta ca pe pâinea caldă. I-o aducea personalul de seară. Tare l-a mai încurcat pe el când au început să pună banii pe card, la bancă. Noroc cu Nea Costel, controlorul. El l-a luat într-o zi și l-a dus de și-a…

  • Povestiri nescrise

    Mi-e sete de foamea iubirii

    Îmi e sete de tine. Îmi ard ochii înecați în dor. Ce straniu îmi e să îți scriu cu șoapte. Obișnuiam să îmi lipesc cuvintele direct pe buzele tale. Îți amintești? Te luam de mâna sufletului și desenam răsărituri în cutele cearșafurilor albe spălate cu metafore și ploaie. Ploua adesea peste noi. Șuvoaie de nori spărgeau porțile iadului și se prăvăleau ca pietrele în amândoi. Sau mai mult în mine. Mi-s înfundate venele cu aluviuni. Dar pentru tine nu a contat niciodată. Ne sfârâia iubirea-n jar de încercări și cerul își ascundea soarele prin buzunare. Până la urmă îl împrumuta pe-al tău de pe palma deschisă și îți lăsa noapte…