Poveștile d-nei Mira

  • Poveștile d-nei Mira

    Sărbători cu Doamna Mira

    E cazul să iau o pauză. Toate cele povestite mi-au răsărit din minte și au luat deja prea mult forma dorului. Da, îmi e dor de ea! De multe ori mă gândesc dacă se poate muri de dor cum am tot citit în anumite cărți. Noroc că nu las loc acestui gând mai mult de o clipă să-mi ocupe simțirea. Lumea îmi apare acum într-o altă lumină, de când doamna Mira nu mai e. Înainte să o cunosc nu băgam de seamă și chiar dacă aș fi observat, nu aș fi fost capabilă să văd cum transformă dorul pe un om. Acum am obiceiul să examinez cu mare atenție ochii…

  • Poveștile d-nei Mira

    Păpușa doamnei Mira

    Doamna Mira mă aștepta cu cafeaua făcută, cu cornulețe acoperite cu mult zahăr și cu zâmbetul ei atât de drag sufletului meu! Îmi vine greu să îmi imaginez o duminică în care să nu îmi odihnesc sufletul în salonul d-nei Mira. Mereu îmi dă o stare de bine și săptămâna care urmează o simt altfel. Și dumneaei cred că se bucură de prezența mea. Îi văd sclipirea din ochi, atunci când îmi povestește amintirile păstrate cu sfințenie în fiecare colț din casă și din inimă. Astăzi, în timp ce povesteam nimicuri cu gust de cafea și prăjituri, am observat pe scrinul din salon o păpușă. Nu o mai văzusem până…

  • Poveștile d-nei Mira

    Un adevăr neașteptat

    Am salutat-o râzând pe doamna Mira. Îmi fusese atât de dor de ea! Iubesc felul ei de a vorbi despre iubire, încrederea în oameni pe care mi-o insuflă. Așadar, cu inima bătând note muzicale am intrat în salonul ei. Era abia sosită de la biserică. Mirosea a tămâie și a vânt cald de primăvară. Roșie în obraji cu zâmbetul ei cald pe față, mă invită să iau loc și se duse în bucătărie să prepare o cafea. La un moment dat, îmi spune: -Du-te, te rog, la scrin și deschide al doilea sertar. Vei găsi acolo o cutie de lemn. Am în ea câteva scrisori pe care mi le-a scris…

  • Poveștile d-nei Mira

    Iubirea d-nei Mira

    Azi am râs și am tors povești, de parcă doar noi două am existat pe pământ. Pe cuvânt că timpul își ia o pauză când sunt în salonul d-nei Mira! Râd și acum când mă gândesc la o istorioară cu Dorul ei. E musai să v-o spun și vouă! Am iubit, draga mea, cât pentru mii de vieți. Așa simt. Nu pot să îmi imaginez că ar mai exista cineva pe pământul ăsta, care să fi iubit așa ca mine! Nu pentru că aș fi eu specială. Nu! Ci pentru simplul fapt că un bărbat cum a fost Dorul meu nu a mai existat. Iar eu l-am iubit pe el!…