Nescrisele mele

Astăzi… e Ziua Mondială a Scriitorilor. Sentimentul pe care l-am avut toată ziua a fost unul de bucurie. M-am bucurat să mă gândesc că și eu pot începe să mă numesc așa. Scriitor. Frumos cuvânt și vis pentru mine. La mulți ani, tuturor celor care ne bucură prin cuvânt și cărților celor care nu mai sunt printre noi! Tot astăzi am trimis o nouă nescrisă săptămânală și iată că încerc să mă țin de promisiunea pe care…

Astăzi… mi-am amintit că nu am mai scris de foarte mult timp în jurnalul meu nescris. A trecut mai bine de un an? Mi se pare ireal. Mă simt atât de acasă și de eu aici între foile acestea virtuale. Vai, îți amintești prin câte am trecut împreună, câți oameni am cunoscut, câte lucruri am învățat? Simt o apăsare în suflet, ca un oftat prea greu de-l dus. E a mea și nu o pot arăta nimănui,…

Ai sărit vreodată cu parașuta? Eu nu am făcut-o, dar de multe ori, mi-am imaginat. M-am văzut cum cumpănesc, cum fac o listă cu motive pro și contra, ca apoi să decid. Văd momentul, nu este deloc unul neclar. Ceva dinăuntrul meu nu mai îmi lasă loc de tăgadă. Îmi spun: Azi voi sări cu parașuta! Imediat ce hotărârea este luată, drumul devine unul limpede. Pregătirea, emoția, teama, chiar groaza pe alocuri, licăresc în mintea mea și…