Versuri albastre

Azi îmi miroasea a albastru, iubite! Miros de iubire stropită cu flori. Ori poate erau doar câteva doze potrivite De condimente albastre rupte din nori. Și cerul e alb acum de mirare, Văzându-ne cum ne învelim cu el. Cum lacrimile ni se pierd amândurora-n mare, Un amestec perfect de albastru etern.

O ciornă scrisă-n joacă

Am văzut azi ceva, care mi-a plăcut foarte mult. Mi-am zis: de ce să nu încerc și eu să fac ceva asemănător? Puteți prelua și voi ideea, dacă vreți. Sunt convinsă că mulți dintre voi veți face o treabă mult mai bună ca mine. Eu m-am jucat un pic, de fapt am adaptat originalul și […]