• Nescrisele mele

    Versuri albastre

    Azi îmi miroasea a albastru, iubite! Miros de iubire stropită cu flori. Ori poate erau doar câteva doze potrivite De condimente albastre rupte din nori. Și cerul e alb acum de mirare, Văzându-ne cum ne învelim cu el. Cum lacrimile ni se pierd amândurora-n mare, Un amestec perfect de albastru etern.

  • Nescrisele mele

    O ciornă scrisă-n joacă

    Am văzut azi ceva, care mi-a plăcut foarte mult. Mi-am zis: de ce să nu încerc și eu să fac ceva asemănător? Puteți prelua și voi ideea, dacă vreți. Sunt convinsă că mulți dintre voi veți face o treabă mult mai bună ca mine. Eu m-am jucat un pic, de fapt am adaptat originalul și iată ce mi-a ieșit: Sunt proastă și urâtă și nu merit fericirea Degeaba încerci să mă convingi că, Deoarece sunt deșteaptă și frumoasă Fericirea mi-e la îndemână Dar adevărul e că, Eu aleg să mă privesc cu inima Prin ochii deznădejdii și ai urii. În zadar îmi spui, să mă privesc mai atent Răspunsul nu…