Cândva, nu știu când, un gând prea mare pentru mărimea lui, s-a strecurat pe nesimțite pe sub ușa unei case, părăsită de multă vreme de ochii curioși ai trecătorilor. Dacă cineva ar fi avut, totuși, curiozitatea să se oprească din goană și să arunce o privire, prin geamul aburit de atâtea oftaturi, ar fi devenit martor la ceva nemaipomenit. Gândul, inițial o biată sclipire, o dată intrat în casă, s-a încălzit de căldura ce l-a întâmpinat și fără nicio ezitare, s-a transformat în lumină.

Un bărbat încovoiat de griji și-a mijit ochii în mirare. Lumina, la început timidă, apoi din ce în ce mai strălucitoare, l-a mângâiat ușor și a început să se contopească cu întunericul, luându-i pe nesimțite locul. Mintea omului căpătă claritate. Un zâmbet timid își făcu apariția în colțul buzelor. O sprinteneală complet nefirească luă stăpânire peste mica lui făptură și se îndreptă spre un dulap uitat de vreme. Cu sfială scoase din el o bucată de material. Gândul curajos șterse praful de pe mintea lui obosită și cu o licărire în ochi, ce promitea imposibilul se apucă frenetic de lucru. Ore în șir tăie, măsură, îmbină. Se așeză cu încredere la o mașină veche de cusut și începu un murmur continuu, întrerupt doar de mici pauze pentru a zâmbi și a-și îndrepta spatele. A fost de ajuns o sclipire și niște mâini neobosite pentru a crea o delicată rochie, ce avea să acopere făptura pe care o iubea cel mai mult!

*

Aceasta era povestea care îmi mângâia corpul în momentul când m-am privit în oglindă. Purtam o rochie simplă, care îmi contura perfect personalitatea. Cuvintele erau așezate pe ea, dansând ca notele pe portativ, încercând să-mi redea cât mai fidel povestea. Povestea lor, a celorlalte care au purtat-o înainte, a mâinilor care au creat-o! Era o rochie cumpărată de pe Evernisaj , un magazin second hand online. Mă priveam, mă admiram, mă simțeam eu! Spunea cineva că fericirea nu te îmbracă cu haine la modă, eu zic, însă, că hainele îți pot oferi condimentul necesar pentru a te simți unică și specială!

În timp ce mângâiam faldurile, care îmi delimitau sfios genunchii, mi-am amintit de fetița care se juca, confecționând haine pentru păpușile ei, atât de îndrăgite! Aveam camera plină de bucăți de material, cutii ce adăposteau zeci de mosoare colorate. Mama mea fiind inginer textilist, îmi punea toate la dispoziție și în timp, mi-a sădit în suflet respectul pentru un articol vestimentar bine făcut. Am învățat să apreciez calitatea materialului, a croiului, să fac diferența dintre un produs unicat și unul în serie. Natural, am devenit selectivă și am căutat întotdeauna să-mi îmbrac și sufletul prin hainele alese și să nu fac rabat la calitate.

De la croitor la haine SECOND HAND

Când dorința de a fi altfel și-a făcut culcuș în mintea mea, a fost firesc să încerc să scot în evidență acea parte a personalității mele, prin felul cum mă infățișam celor din jur, prin îmbrăcămintea aleasă. Având posibilitatea, majoritatea hainelor mi le-am făcut la croitor. Tanti C. mereu cu panglica de croitorie după gât, prietena mea dragă din acea perioadă, o amintire prețioasă!

Când am fost nevoită să renunț la acest răsfăț, am început să colind magazinele în căutarea acelui altceva care să-mi respecte în continuare stilul și felul meu de a fi. Am devenit, nevoit, martorul dispariției varietății și originalității. Aceleași modele peste tot. O monotonie aparent monocromatică. Parcă și roșul căpăta nuanțe de gri, devenind o copie tristă a celui de lângă el. Toate făcute după o matriță universală. Lucrurile de calitate mă întâmpinau cu semnul de nu e pentru tine, datorită prețului, mult prea mare pentru bugetul meu.

Mi-am îndreptat din fericire pașii spre un magazin ce vindea haine second hand. Aveam să descopăr adevărate comori! Îmbrăcăminte de calitate, stropite cu unicitate. Majoritatea nu purtau niciun semn, cum că ar fi fost purtate înainte. Unele erau noi, cu mici defecte insesizabile. Știam de la mama cât de exigentă este piața confecțiilor (de calitate). Chiar si o cusătură pusă greșit pe o etichetă interioară face ca acel produs să fie catalogat drept rebut. Hainele la mâna a doua mi-au oferit șansa să-mi păstrez și să-mi îmbunătățesc propiul stil.

Sunt femeie! Îmi place să fiu frumoasă, elegantă, însă cunoștințele mele de modă se reduc la a recunoaște numele a câtorva legende din acest domeniu și faptul că Parisul și Milano sunt orașele din Europa, cu mare influență. În rest sunt fata de pe margine, îmbrăcată confortabil, simțindu-se bine în pielea ei. În timp, am învățat că nu ai nevoie de multe lucruri pentru a arăta elegant și cochet. În dulap păstrez mereu niște elemente de bază, alese foarte atent din punct de vedere calitativ și care să-mi creioneze corpul cât mai avantajos. O rochie neagră (deja celebra little black dress), o fustă conică, câteva bluze care mă fac să zâmbesc și care permit a fi incluse ușor în diferite combinații, o pereche de pantaloni și una de blugi cu un croi care-mi flatează constituția. Consider că singurul truc ce trebuie să-l stăpânești în materie de modă și îmbrăcăminte, e să știi să îți alegi lucruri de calitate care ți se potrivesc, care se “așează” în locurile potrivite, dându-ți libertatatea de a fi tu.

“Știm că hainele nu vor schimba lumea, dar copiii care le poartă o vor face!”

Când am intrat pe Evernisaj.ro și am citit această frază, m-a cuprins o ușoară melancolie. În aceste timpuri în care graba ne definește, în care timpul parcă se comprimă și nu ne mai e suficient, ar trebui să ne oferim un pic de răgaz. Să ne amintim că, fiecare dintre noi poate face mici gesturi, pentru a oferi copiilor noștri o lume măcar ca a noastră, dacă nu mai bună.

Personal, am dăruit mereu hainele de care nu mai aveam trebuință, din varii motive. Le-am dat cu drag unei prietene bune, unor membri ai familiei sau personelor care aveau nevoie. De asemenea, am primit la rândul meu. Mai ales îmbrăcăminte pentru copii! O obișnuință aparent fără prea mare însemnătate. Însă minimalizarea risipei, chiar și când vine vorba de haine, are importanță! Inclusiv alegerea de a cumpăra uneori haine second hand, are impact asupra mediului înconjurător. Termeni ca fast fashion, consumerism, poate nouă nu ne spun nimic, azi. Însă lumea de mâine le va înțelege cu adevărat efectele.

Fiecare avem o poveste. Avem clipele de pură fericire, avem lacrimi uitate în colțul ochiului, avem amintiri. Martorii poveștii noastre sunt hainele ce le purtăm. Împrumutând bucăți din noi, își scriu și ele la rândul lor, povestea.

Acest articol a fost scris pentru Spring SuperBlog 2018.