Situație: După multe discuții, aparente lămuriri și nenumărate rugăminți, în sfârșit primești aprobarea mult așteptată de la forul superior. Scumpa, adorata și încăpățânata ta mamă își dă acordul să vinzi o casă veche, nelocuită de nimeni de ani de zile!

Las totul baltă, îmi fac bagajul și mă duc să o văd. Sunt conștientă că va avea nevoie de câteva îmbunătățiri, pentru a o face prezentabilă în fața viitorilor potențiali cumpărători. Mă încarc cu optimism și mă fac că nu observ zâmbetul ironic, de pe fața șefului meu, când îi spun că revin în maxim două săptămâni.

Ajunsă la fața locului, dau nas în nas cu Eol¹. Sufla un vânt din toate părțile. Intra pe lângă geamuri, pe sub ușă, fluierând prin camere, de zici că era Pied Piper însuși, cu fluierul lui, adunând șobolanii din toate cotloanele. Am început să fluier și eu, dar a pagubă. Venisem atât de țanțoșă, pregătită să fac doar un pic de curățenie și să obțin repede un certificat energetic, pentru a o putea pune în vânzare. Aveam nevoie de el în momentul în care încheiam contractul de vânzare-cumpărare, urmând să i-l înmânez, în original, noului proprietar. Îmi și imaginam cum ar fi să chem acum un auditor energetic de gradul I, (că doar vreau competență) și să-l rog să-mi stabilească performanța energetică a acestei case. Fără izolație, practic fără geamuri la cum sufla vântul pe lângă ele, fără….fără…. Nu cred că ar mai conta că există doar 7 clase energetice, mie mi-ar da cu indulgență un G cu minus sau ar mai adăuga o literă. Mi-am scuturat rapid din minte zâmbetul ironic al șefului meu, mi-am suflecat mânecile și m-am pus pe treabă!

Am chemat meseriașii și am pornit o muncă sisifică, în încercarea de a pune casa aia pe picioare. După săptămâni de du-te vino continuu, de dormit pe o saltea ascunsă de mobile și cutii, după ce am învățat să număr banii mai ceva ca Hagi Tudose, după ce am priceput, în sfârșit, expresia de “cooperativa «Munca în Zadar»”, încercând să șterg praful și strănutându-l la loc, am putut spune că am terminat! Eram pregătită să o pun în vânzare și să mă spăl pe mâini și la propriu și la figurat de toată această afacere.

Am ales compania Enermed Impex SRL București să-mi realizeze acel certificat energetic, atât de necesar. Brusc, realizez ceva. De ce nu le-oi fi solicitat și un audit energetic, înainte să întorc toată casa pe dos. Știți? Auditul include certificatul, dar reprezintă un studiu mult mai complex. Mi-ar fi oferit soluții de reabilitare energetică, inclusiv pentru amortizarea investiției, în loc să mă apuc să fac totul după capul meu. Când am văzut și prețul unui audit energetic, mi s-a făcut o ciudă… De ce, oare, nu am apelat la ei înainte de a mă apuca de toată această nebunie? Chiar dacă asta ar fi însemnat că ar mai fi trecut un pic de timp, până să mă întorc acasă, nu doar maxim o zi cum a fost în cazul în care am solicitat doar certificatul. Dar, vorba batrânilor: Ce-i făcut e bun făcut! O să știu mai bine data viitoare.

Eram pe picior de plecare. Aveam totul (certificatul, toate actele în regulă, binecuvantarea mamei, etc.). Dar parcă această casă nu se voia înstrăinată! În ultimul moment mă trezesc că se sparge o țeavă (din alea noi!). Era apă peste tot! Îmi venea să plâng, nu alta!

Am sunat până la urmă un instalator. Ce era să fac? A sosit și s-a apucat de lucru. Încercam, fără prea mare succes, să-mi mut privirea de pe partea superioara a gluteilor dumnealui. Când în sfârșit termină, mă duc și eu ca tot omul la baie. Salvatorul meu se hotărăște să urce în pod să verifice nu știu ce. Chiar nu am înțeles ce căuta acolo, că nu cred că aveam țevi pe casă. Nu are importanță. Ce ar fi avut, însă, importanța să afle, e că aerisirea de la baia unde mă relaxam eu regește, era un geam în tavan, așadar făcea parte din podeaua podului. Nu-mi termin bine acest gând, că numai văd cum începe să atârne un picior, prin acea fereastră. O chelie transpirată se apleacă, mă privește cu stăteam eu confortabil pe tron și precipitat bâiguie: “Sunt bine! Mă scuzați, mă scuzați!”.

Vecina care mă ajuta să strâng apa de pe jos, speriată de zgomotul de sticlă spartă, intră val-vârtej peste mine: “Sunteți bine, doamnă? Ce faceți?” Îmi privesc pantalonii rulați în jurul gleznelor și cu mâinile pe genunchi reușesc să murmur: “Acum…nimic!”

Trag cortina, din motive lesne de înțeles și sper să ajung măcar de Paște acasă!

Acest articol a fost scris pentru Spring SuperBlog 2018.

¹zeul vânturilor în mitologia greacă și romană