Călătorind printre rânduri, alături de tine

Draga mea,

Când am început să citesc mail-ul de la tine, nu mi-am putut imagina ce călătorie mă așteaptă. Mi-ai retrasat în mine cărările de mult uitate și mi-ai dat curaj să mă privesc din altă perspectivă. Acum două luni, când mi-ai zis că îți iei inima în dinți și faci în sfârșit ceva doar pentru sufletul tău, recunosc, nu am înțeles foarte bine. Vorbeai într-una despre destinații speciale pentru vacanțe speciale, despre fericire, cunoaștere. Cum faptul că, împinsă de curiozitate, ai intrat pe site-ul celor de la CND Vacanțe speciale, iar decizia ce ai luat-o îți va schimba viața. Și fără niciun avertisment, m-ai anunțat că în două zile pleci în Bali! Tu, care nu ai trecut niciodată granițele țării, îți alegi ca primă destinație o insulă tocmai în Indonezia! Am fost năucită!

Am deschis mail-ul neștiind la ce să mă aștept, dar crezând că îmi vei povesti cât de lungă sau obositoare a fost această experiență! Ochii mi s-au oprit pe prima ta poză. Erai în fața Templului Tarah Lot și pe fața ta apăruse un zâmbet ce nu-l mai văzusem niciodată. M-am uitat îndelung la tine. Încet, am început să te recunosc. Uitasem cât de frumoasă ești, îmbrăcată în fericire. Îmi scriai: în Bali fericirea e altfel. O simți altfel, ți-o amintești pe cea trecută, o trăiești pe cea prezentă și vrei să o iei cu tine acasă.

Pe măsură ce citeam, am început să “calc” alături de tine prin toate acele minunate locuri. Am fost și eu agricultor pe plantațiile de orez, mi-am umplut ochii de plâns sau de râs. Am intrat cu tine în Tirta Empul și mi-am purificat inima, plângând amândouă înspre eliberare. Când mi-ai descris așa de frumos și realist tot ce întâlneai în jurul tău, m-am simțit norocoasă pentru tot ce am, însă în același timp, atât de săracă pentru că nu reușeam să deslușesc zâmbetele calde și sincere ale balinezilor, despre care tu vorbeai parcă cu smerenie. Îți mulțumesc că mi-ai (re)arătat bunătatea umană, amintindu-l pe acel copil care ți-a oferit bețișorul lui de meditație.

Aș fi vrut să fiu eu, acolo, lângă tine! Te-aș fi purtat în brațe printre valurile Oceanului Indian, în drumul tău spre Tanah Lot, așa cum ai făcut-o tu de atâtea ori cu mine, prin viață. Ce mult sens începea să capete zâmbetul tău din acea poză zărită la început! Fiecare detaliu ce-l căpătam citind, venea perfect în completarea stării ce ai adus-o cu tine. Binecuvântările primite, interacțiunile ce le-ai avut cu localnicii, toate cuvintele, picurau în mine convingerea că suntem așa de la fel, așa de oameni!

Si, da! Îți dau dreptate. Spuneai în primul paragraf că dacă nu vrei să asculți și să vezi, Bali nu îți oferă nimic. Că o dată ajunsă acolo, ai realizat că ai de ales. Poți să te întorci acasă cu povești despre gastronomia locală sau poți să-ți dai permisiunea să simți sufletul acelor locuri. Și să te lași să crești!

Încep și eu să văd călătoria ca pe un drum al cunoașterii. Te aștepți să ajungi la destinația aleasă de tine și să recunoști deja totul. După pozele privite înainte, lucrurile citite despre acele locuri și toată pregătirea de dinaintea plecării. Ajunsă însă la fața locului, realizezi că unele drumuri te aleg pe tine. Asta am simțit că ți s-a întâmplat ție. Bali ți s-a înfățișat ca o oportunitate de a afla despre tine. Un pic mai mult decât știai deja. Iar prin minunata ta împărtășire, m-ai făcut și pe mine să pășesc înspre mine.

Cred că îmi voi face și eu curaj și voi răsfoi prin multitudinea de destinații exotice pentru vacanțe speciale, puse la dispoziție de CND Vacanțe speciale. Sau le voi cere să-mi facă o ofertă personalizată, dacă inima mă va îndruma într-o altă direcție. Pentru că, până la urmă, o călătorie este o cheltuială care te îmbogățește!

Îți mulțumesc, draga mea, că mi-ai împărtășit aceste impresii. Repet, tare mi-aș fi dorit să le fi descoperit împreună! Poate data viitoare. Abia aștept să ne vedem să te strâng în brațe, să simt cum miroase fericirea cu aer exotic. O zi frumoasă. Te îmbrățișez.

P.S. Îți atașez, la rândul meu niște poze, să înțelegi cam pe unde se plimbă sufletul meu, după ce am călătorit, prin rânduri, alături de tine!

Acest articol a fost scris pentru Spring SuperBlog 2018.