Ia un pic de pace de la mine și fă-ți război în suflet. E timpul. Plutești plin de frustrare, pentru că viața e grea! E grea, e urâtă, nedreaptă și lungă. E liniște în mintea și inima ta, deoarece deja ai toate răspunsurile. Și nici unul nu ți-a oferit soluții. Așa că, ce folos să mai întrebi?….Sufletul liniștit prematur e ca mintea odihnită, nu mai oferă nimic.

Îți ofer o bucățică de pace pentru a-ți porni războiul. Întreabă din nou! Retoric. Răspunsurile vor veni, de multe ori sub forma altei întrebări. Continuă! Începe să te cunoști! Vei spune că tu îți dorești liniște, nu război. Că ești sătul de zbucium și suferințe. Că sufletul tău vrea să stea un pic să tacă, în liniște. Ciudat lucru, liniștea asta! Când faci totul să tacă, atunci auzi cu adevărat. Îți vei auzi inima, la început ca o șoaptă, apoi din ce în ce mai tare. Și te vor deranja adevărurile ei ritmate. Și atunci vei cere ajutor sufletului. Dar calmul lui aparent va face să strige tăcerea, încât va fi imposibil de suportat. Una e să ai sufletul calm, fără vibrații și alta e să ajungă să fie împăcat. Cu inima, cu gândul, cu viața. Să trăiască în pace.

Așa că fură pace de unde poți. Eu ți-o ofer, alții vor trebui mai întâi convinși. Fă-o! Și începe războiul, pornește lupta cu tine însuți și apoi împacă-te. Fă pace. Fii fericit!

Poate că ușurința nu există. Poate că fericirea e o iluzie. Dar până la urmă și viața poate fi simțită ca o simplă himeră. Există mii de perspective pentru a-ți vedea drumul. Schimbă-le de câte ori e nevoie, până o găsești pe cea potrivită. Foaia albă pe care să scrii armistițiul.

Ia pace de la mine și fă-ți război în suflet…