Îmi amintesc, de parcă ar fi fost ieri, cum îi priveam pe bunicii mei, cu ochii mari, clipind doar a mirare. M-am trezit în universul lor, când încă îmi lipsea și conștiința sinelui, dar un sentiment de bine mă inunda în clipa când le treceam pragul. Detaliile de peste zi aveau să îmi devină importante […]
Category: Nescrisele mele
O întrebare nescrisă
Scriu aceste rânduri noaptea. Parcă pe furiș. Nu știu de ce. Am multe gânduri așezate în “ciornele” acestui blog, și totuși, un îndemn îmi face sufletul să scrie o întrebare: V-ați împăcat cu fericirea? Atât. Simplu. Pe furiș. Șoptit și nerostit. O întrebare nescrisă.
Unele lucruri sunt nemuritoare
Avea bunica un fel a ei de a împleti amintirile. Le lua una câte una și le îmbina, bune cu rele, iar la sfârșit rămâneai doar cu senzația: ce bine că a fost! Cu vocea ei caldă și calmă. Vorbea de război, de foamete și durere, dar cu un zâmbet pe buze. Îmbinând cuvinte ca: […]
Rugă nescrisă
Mai lasă-mi, Doamne, scrisu-n mine Chiar dacă uneori mă-mpotmolesc Și nu îmi vine nici a pune O literă măcar, un vers. Mai ai răbdare, Doamne, un pic! Până îmi conturez chemarea. Apoi mă pot muta din vis, In realitatea dulce-amară. Tu mi-ai dat gând ș-un magic doi Mi-ai pus în față lumea întreagă. Dă-mi, Doamne, […]