Rugă nescrisă

Mai lasă-mi, Doamne, scrisu-n mine

Chiar dacă uneori mă-mpotmolesc

Și nu îmi vine nici a pune

O literă măcar, un vers.

Mai ai răbdare, Doamne, un pic!

Până îmi conturez chemarea.

Apoi mă pot muta din vis,

In realitatea dulce-amară.

Tu mi-ai dat gând ș-un magic doi

Mi-ai pus în față lumea întreagă.

Dă-mi, Doamne, zorii înapoi

Prinși simplu de o pană neagră.

Voi scrie ușor, abia simțit

Și nu mă va simți nici vântul.

Nevrând să deranjez tăcerea,

În șoaptă-mi voi așterne gândul.

Sursa foto: pinterest.ro

14 thoughts on “Rugă nescrisă”

    • Îți mulțumesc din suflet! Nu știu ce să spun mai mult. Mă emoționează și mă bucură cuvintele tale nespus. Mai ales că sunt ale tale.
      Să ai o noapte liniștită și îți mulțumesc încă odată!

      Reply
  1. Sa îti asculte Domnul rugaciunea,
    dorintele sa-ti fie toate-ndeplinite.
    EL sa înfapuiasca în real minunea,
    caci sunt gânduri curate si neprihanite.
    O noapte linistita cu pace în Suflet, draga Mona !

    Reply
  2. Ruga ta şoptită mi-a umplut sufletul, ca o ploaie caldă. Nu se poate să nu fie ascultată. Tu ai scrisul în suflet, în palme, în privire, nu se poate să nu rămână. Noi trebuie să te rugăm să ne mai oferi din el.

    Reply
    • Mult, mult succes! A scrie poezie mi se pare cel mai greu.
      Eu doar mă joc cu cuvântul și fac încercări naive, dar respect enorm persoanele care reușesc să găsească firescul în exprimarea prin vers!
      O noapte liniștită!

      Reply

Leave a Comment