Devenim noțiuni, doruri, amintiri. Suntem doar fire de nisip vânturate în spațiu. Un ocean de neguri. Doar singurătatea și schimbarea rămân certitudini. (…) Avem nevoie imperioasă de finaluri fericite (…)
Piatră de hotar, Crisalida – Monica Tonea
Să povestești Piatră de hotar – Povestiri și reflexii de Monica Tonea este aproape imposibil. Cu toate acestea, am ales să pun în titlu cum povestești. Am oscilat între a citi, a simți, a iubi chiar, însă pe măsură ce mă reîntorceam la povestirile din carte, firescul de a o povesti s-a instalat în mintea mea.
Așadar, cum se povestește Piatră de hotar de Monica Tonea?
Descrierea pe care am citit-o despre carte inițial, cea de pe site-ul editurii Libris, începea simplu: O carte, 17 povestiri care te țin captiv în universurile create de autoare cu rafinament și talent narativ. Doar că eu o știam deja pe Monica Tonea. Mă bucurasem de scrierea ei de nenumărate ori pe blogul ei. Astfel, am fost convinsă că odată citită cartea semnată de ea voi simți nevoia să povestesc despre ea!
După ce am parcurs ultima filă, însă, mi-am dat seama că multe credeam eu că știu, dar puterea Monicăi de a transmite a reușit să mă surprindă, din nou. Pentru mine, a scrie povestiri mi se pare mai greu decât a scrie un roman. Autorul e cumva constrâns în a comprima totul în câteva pagini. Și asta, încercând să atragă și să captiveze cititorul totodată. Iar povestirile din Piatră de hotar mi-au oferit toate acestea și încă ceva în plus.
Dați click pe poză
Și acum să încep să vă povestesc…
Să vă povestesc cum am simțit nevoia să citesc cartea doar seara. Când în casă era liniște și eu îmi puteam auzi gândurile și puteam să trăiesc emoțiile. Și cum într-una din seri, în timp ce călătoream alături de Călin într-un tren care cadența bucuria unei revederi, mi-am amintit, fugar, ca un instantaneu desprins dintr-un clipit, de o seară asemănătoare, într-un demult îndepărtat. Eram tot așa concentrată, doar că nu citeam o carte, ci dezlegam un rebus…
Acea imagine care pur și simplu mi-a fugit prin fața ochilor nu avea aparent nicio legătură cu ceea ce făceam. Până când, ochii mi s-au odihnit din nou pe paginile cărții. Și am zărit ceva căreia nu îi dădusem importanță până atunci. Am văzut un joc de cuvinte care mi-a oferit o nouă perpectivă a lecturii.
Cuvinte amestecate, puse aparent la întâmplare, care apar la fiecare început de poveste. Dar eu nu le-am simțit așa. Poate am reușit să văd dincolo de aprențe ori poate pur și simplu starea creată de o amintire răzleață m-a determinat să citesc altfel în continuare. Am început să caut rezolvări în lectură. Parcă autoarea îmi punea la dispoziție definiția, iar eu aveam șansa și datoria să găsesc cuvântul potrivit.
Sunt convinsă că cei care nu ați citit cartea încă, zâmbiți. Însă, talentul Monicăi Tonea de a creiona sufletul uman, de a se juca cu emoțiile și trăirile personajelor ei, pe mine, la asta m-a îndemnat. La a simți povestirile și reflexiile și a le dezlega.
La prima vedere ai avea tendința să crezi că este o carte despre iubire. Iubirea cu miros de castană decolorată, iubirea care te aruncă în brațele deznădejdii ori care îți este furată de o clipă de nebunie temporară. Cea care se trăiește doar în amintiri, pleznind de ce ar fi fost dacă. Care sfidează și pătrunde tainele fanteziei. Acea iubire care îți oferă puterea de a-ți decide moartea.
Da, ai putea-o numi o carte despre iubire…
Încercarea mea de a o descifra sau de a-mi completa rebusul, după cum vă spuneam, mi-a oferit mult mai multe interpretări. Iată doar câteva exemple. Sunt curioasă voi ce cuvinte, ce trăiri veți oferi povestirilor și reflexiilor din carte. Sau dacă ați citit-o deja, oare coincid?
Fiecare tablou creat de autoare mi l-am imaginat ca pe o definiție.
Voi oare cum veți dezlega cartea Piatră de hotar?
Cum o veți povesti?
Piatră de hotar este o carte despre om! Despre mine, despre tine. Despre cutele pliate și bine ascunse ale sufletului fiecăruia dintre noi. Fiecare povestire te duce tot mai aproape de psihicul uman, de emoție. Iar când întorci pagina și pătrunzi în lumea Reflexiilor, devii martor la descătușarea lor.
Așa am simțit eu să vă povestesc Piatră de hotar de Monica Tonea. Ca pe o amintire, ca pe un exercițiu de imaginație, în care am primit toate indiciile pentru a putea să dezleg un rebus complex. Cel al trăirilor umane.
Povestirile sunt legate, înfățișează un personaj sau sunt mai multe, fiecare evidențiind o anumite stare, anumite trăiri? Ai descris suficient de captivant sa ma faci sa o citesc 🙂
Povestirile sunt de sine stătătoare. Fiecare cu povestea lor ?
Mulțumesc mult, Oni! Ți-o recomand cu drag!
Ce frumos si ce sensibil ai scris, sunt sigura ca este o carte foarte frumoasa. Îmi doresc mult sa citesc aceste povestiri
Sper să reușești să o faci. Îți recomand cartea cu tot dragul.
Mulțumesc mult!
Sunt super incantata ca a reușit să își vadă visul cu ochii! Trebuie neapărat sa o citesc și eu…
Da, și eu mă bucur pentru Monica enorm! Abia aștept să îți aflu părerea după ce o citești! ?
Cat de frumos scrii! Cred ca ti-am mai zis asta, dar cuvintele tale imi transmit atata emotie.
Aceste povestirinoar foarte interesante! Imi place ideea de cuvinte amestecate.
Ai înţeles deci emoţia cu care am scris şi eu. Cum să scrii despre cartea asta fără emoţie? Ai expus-o şi tu atât de frumos şi mi-a plăcut mult de tot rebusul!
Daaa! Chiar am stat mult să mă gândesc cum să scriu despre carte. Aș fi vrut să iau fiecare povestire în parte, să vorbesc separat despre toate, atât de complete mi s-au părut.
Tare mă bucur că ți-a plăcut și perspectiva mea.
Te îmbrățișez!
Nu am auzit de cartea aceasta, dar ai scris o recenzie f frumoasa si originala.
Mulțumesc! Ți-o recomand cu mare drag!
Am tot văzut-o în ultima perioadă. Nu am citit acestă carte,dar o s-o cumpăr cu prima ocazie. Pare foarte interesantă.
Sper să îți placă! Fiind povestiri sigur vei găsi măcar una pe sufletul tău!
Eu încă mă gândesc cum să scriu despre ea și tot cocktailul de trăiri asociat…
Gândește-te și scrie exact așa cum simți. Eu așa am făcut. Că altfel…o mai reciteam de câteva ori.
Abia aștept să văd cum o vei “povesti” tu ?
Are ceva special cartea asta. Cum să spun? Cum să explic? Și eu tot seara, în liniște deplină, o pot citi. Te face să cugeți… Sper că îmi voi găsi cuvintele potrivite pentru a descrie toate semtimentele prin care m-a plimbat Monica.
Abia aștept să îți citesc perspectiva ta! Da, are ceva. Crează o atmosferă care îndemână la reflecții sau… reflexii ?
Dintotdeauna mi-au placut povestile nemuritoare, iar o carte publicata (mai ales când este scrisa cu pasiune si Suflet) este o amprenta a personalitatii caracteristice autorului, exprimata în cuvinte, vesminte ale sentimentelor si gândurilor inimii, expuse si oferite cautatorilor de valori sufletesti.
O seara sublima, draga Mona !
Mulțumesc mult, Iosif!
Da, autoarea, Monica sau Monik cum o știi tu din blogosferă chiar are suflet mare. Sper să o citești, ți-o recomand cu tot dragul!
Am tot văzut cartea asta pe net si mă bucur că am citit o recenzie despre ea. Pare o carte foarte sensibilă. M-ai făcut curioasă cu rebusul și după felul în care ai perceput tu cartea. Foarte interesant, mai ales că mie im place proza scrisă așa cum ți-am mai spus. Dacă mai faci concurs, dacă nu o câștig vreau să o cumpăr și eu. 🙂
Mi-am găsit greu modul de a o prezenta, voind tare mult să îi fac dreptate. Este o carte cu o scriitură matură, extrem de bine construită și profundă. Unele povestiri mi s-au părut geniale.
Eu chiar ți-o recomand din suflet și aș fi curioasă cum o vei percepe tu ?
Fiind o carte de iubire si la cat de frumos ai vorbit despre ea, trebuie neaparat sa o citesc
Este o carte în care povestirile au ca punct central iubirea. Dar autoarea reușește să pătrundă în trăirile personajelor. De aceea am simțit că iubirea ar fi doar un ambalaj de care s-a folosit pentru a pătrunde adânc în sufletul personajelor.
Ți-o recomand cu mare drag!
Cat de frumos ai povestit despre aceasta carte! Am tot vazut-o prin online, dar recunosc ca nu prea i-am acordat atentie. Acum ma gandesc sa o citesc si eu.
Eu o citesc pe Monica de câțiva ani deja. I-am îndrăgit blogul, apoi am avut șansa să o cunosc (online) și acum iubesc omul. Am așteptat această carte cu sufletul la gură și după cum m-am așteptat, nu m-a dezamăgit.
Monica e scriitoare. Matură și înțeleaptă 🙂 Eu îți recomand cartea cu tot sufletul și sincer. Sunt sigură că vei găsi măcar câteva povestiri, dacă nu toate, care te vor face să vibrezi.
M-ai convins că trebuie să caut cartea. Foarte frumos ai scris despre ea.
Sper să o faci și de asemenea să îți placă și ție!
Mulțumesc mult!
Cu ceva timp în urma as fi zis ca nu ma vad citind proza scurta. Asta până când am incercat prima data…si m-am îndrăgostit de acest stil. Mi se pare mult mai greu se creionezi personaje intr-un spațiu mai restrâns. Iar dacă îți reușește, e un talent. Iar din cele povestite de tine,pare ca Piatra de Hotar a reușit.
Chiar a reușit! Monica e scriitoare cu adevărat. Unele povestiri mi s-au părut incredibile. Mi-a plăcut mult cum a reușit să mă atragă din primele paragrafe, să creeze un suspans.
Sper să o citești și abia aștept să văd ce părere vei avea.
Desi citesc destul de rar carti cu povestiri, m-ai facut maxim de curioasa cu prezentarea ta originala. Musai trebuie sa o iau si eu.