De vorbă cu cititorii: Emil Călinescu

Astăzi la De vorbă cu cititorii vă invit să îl descoperim pe Emil Călinescu. Blogger, nu om (după cum îi place lui să spună) și un cititor pasionat. În special de thrillere, după cum am observat eu citindu-l pe unul dintre bloguri. De ce spun unul dintre? Deoarece are mult mai multe. Veți afla la sfârșit câte! 🙂

Să îl descoperim pe Emil Călinescu!

Prefer să-i las pe alții să mă caracterizeze. Să mă înjure ori să mă laude. Prefer să cred că primesc fie critici virulente, fie laude energice. Că nu las pe nimeni indiferent.

Emil Călinescu și tare mă bucur că nu am și un al doilea prenume

Îți amintești prima carte citită?

Nu. Dar nu știu dacă ar fi relevantă prima carte. Dacă acum 30 de ani am citit o carte pentru copii, ce relevanță ar avea pentru ceea ce citesc acum?

Ce anume te-a atras la lectură?

Literele.

Ai crescut înconjurat de cărți sau le-ai descoperit mai târziu?

Dacă-ți zic că ambele, mă crezi? Am crescut și stau într-o casă plină de cărți, pe care o împodobesc și eu cu și mai multe. Dar de cu totul alt gen. Lectura, însă, am descoperit-o mai târziu. Și citesc pentru că simt asta, nu am nevoie de un imbold exterior.

Ce gen preferi să citești?

Thriller, polițist și fantasy, care și el trebuie să fie cu ceva sânge. Dacă citesc ceva sângeros noaptea, dorm bine.

Ai scriitori preferați? Numește câteva nume!

Prefer să spun ultimele 2 descoperiri: Jo Nesbo și Mo Hayder.

Ai un loc preferat unde obișnuiești să citești?

Acasă la mine, în pat.

Ce înseamnă o carte bună pentru tine?

Una care mi-a pus unicul neuron blond la treabă.

Ce carte crezi că ar trebui să fie citită de toată lumea?

Nu cred în astfel de cărți. Nu cred că există cărți ori filme fundamentale. Există cărți fundamentale pentru un gen anume. Iți plac cărțile despre al doilea război mondial? Atunci ai niște lecturi și niște filme obligatorii. Dar poate nu-ți place subiectul, deci n-ai de ce să citești acele cărți.

Care este personajul tău preferat?

Hm. Bună întrebare. Ultimul personaj care mi-a plăcut este un detectiv nordic, Backstrom. Cazul Linda și Ucigașul Dragonului (de Persson). Un personaj atât de misogin, de homofob și de incorect politic încât nu ai cum să nu-l iubești.

Sau ai un personaj pe care nu l-ai plăcut?

Oh, sunt multe. Țin să subliniez că personajele care-mi displac sunt personaje din cărți bune. Cărțile mediocre mă lasă rece. Dacă un personaj îmi displace, asta se întâmplă pentru că e o carte bine scrisaă, iar personajul e foarte bine conturat. Fără să dau nume, pot spune că nu mi-au plăcut niciodată nebunii și că am disprețuit tot timpul pacienții sanatoriilor de boli mintale. Nu știu dacă am disprețuit-o, dar Pacienta tăcută e unul dintre personajele care-mi sunt profund antipatice.

Citești tot cu atenție sau mai sari peste anumite pasaje (descrieri, detalii istorice etc)?

În general refuz să citesc cărțile foarte descriptive. Când o fac, vreau să cred că citesc cu atenție, chiar dacă ulterior constat că nu rețin mare lucru din descrieri.

De unde obișnuiești să îți cumperi cărțile?

Sunt o persoană care-și câștigă existența din online, deci mă folosesc la maximum de online. E logic ca și achiziția de cărți tot din online să fie făcută.

Pe ce criterii te bazezi când alegi să cumperi o carte?

Eu am un wishlist lung. Adaug cărți pe el din mai multe motive: fie mi-a plăcut mult o carte a unui autor și simt nevoia să-l aprofundez, fie văd că e o carte nou-aparută care-mi atrage atenția, fie mi se recomandă una sau mai multe…

Obișnuiești să recitești anumite cărți?

Da și nu. Tind să cred că foarte puține cărți merită recitite. Asa că fac rar spre deloc asta. Am atâtea cărți noi, necitite, care-mi fac cu ochiul încât zic c-ar fi pierdere de timp să recitesc una veche.

Care este cartea ta preferată din literatura română?

Dintre cele studiate la școală, Moromeții și Baltagul. Ilie Moromete, ca personaj, era pe sufletul meu. „De unde vrei să-ți dau dacă n-am?”

Dacă există o ecranizare a unei cărți pe care ai citit-o, te uiți la ea?

În multe situații fac invers: văd filmul și, dacă am fost convins, citesc și cartea. Dacă e vorba de serii, filmul funcționează ca un teaser: decât să aștept 1-2-3 ani să văd cum se termină, mai bine mă apuc de carte. Altfel, în sens invers, am pe listă vreo 10 ecranizări pe care cică trebuie să le văd. Dar n-apuc.

Obișnuiești să cumperi cărți din anticariate?

Rar spre deloc. Când intru în ele iau doar dacă ceva-mi atrage atenția.

Când ai fost ultima dată la bibliotecă?

Când eram student, la biblioteca facultății. Prin 2011 cred, ca an.

Împrumuți cărțile tale cuiva?

Da, și împrumut la rândul meu cărți de la alții.

Poți numi o carte pe care o consideri supraapreciată?

Ultima carte supraapreciata: Ceva în apă.

Dar un autor?

Aici n-aș putea spune. În general, nu frecventez un autor dacă nu mi-a plăcut o carte a lui. Aș fi tentat să spun ceva despre Irina Binder ori alți autori de genul, dar prefer să nu. Pur și simplu nu i-am citit. Nu am fluturi nici în stomac, nici în bibliotecă.

Dacă ai putea rescrie tu o carte celebră, care ar fi aceea?

Un Baltagul modern. Cum și-ar căuta o țărancă bărbatul în secolul tehnologiei.

Te interesează biografia unui scriitor?

Acum câțiva ani aș fi zis că nu. Acum mi-am dat seama că biografia îți spune ceva. De exemplu, meseria unui scriitor. La Ceva în apă vorbim despre o actriță. Rezultatul nici nu mă miră. Sau, tot legat de biografie: Matt Haig, autorul cărții Cum să oprești timpul, este istoric. Cartea se simte că e scrisă nu de un om de litere, nu de un scriitor, de un romancier, ci de un istoric.

Există o carte pe care ai început-o, dar nu ai reușit până acum să o termini? Dacă da, care anume?

Dau fix 3 nume: Numele Trandafirului (Umberto Eco), Ready Player One (Ernest Cline) și, ultima dintre ele, Semne bune (Neil Gaiman).

Citești și în format electronic?

Da. Mai ales când sunt plecat undeva.

Crezi că cititul te face mai deștept?

Nu neaparat. Deșteptăciunea e ceva cu care te naști. Te face mai cult, te face să scrii mai bine, te face mai deschis la minte. Cunosc, însă, o grămada de oameni proști care citesc mult și care se exprimă cu picioarele. Care oricât ar citi, tot proști sunt. Așa s-au născut.

Ai vreo carte de care nu te-ai despărți niciodată?

Nu. Sau nu încă.

Ce părere ai despre literatura contemporană?

Îmi place. Citesc mai multă literatură contemporană decât clasică. Cum nici SF nu citesc foarte mult, să zicem că prefer să mă aflu, și-n lectură, în aceeași perioadă de timp în care mă aflu și-n realitate.

Obișnuiești să citești poezie?

Rar spre deloc. Dar poeții sunt oameni mișto. În cazul lor e invers decât la romancieri: romancierii sunt niște oameni plictisitori, cărțile lor sunt mult mai interesante decât ei; în cazul poeților, ei sunt de minimum 10 ori mai interesanți decât ceea ce scriu.

Ai ales vreodată o carte doar după copertă?

Niste coperți mi-au atras atenția. Dar nu am cumpărat cartea. Coperta, exact ca ambalajul, iți atrage atenția. Dar tot mă uit să văd despre ce-i vorba. Nu cumpăr în orb.

Îți mulțumesc, Emil pentru că ai acceptat invitația mea de a participa la această serie de interviuri!

*

Pe Emil îl puteți citi pe următoarele bloguri. În ordinea apariției:

1. S-o ardem studențește
2. EmilCalinescu.EU
3. Cel mai MINUNAT.EU Blog
4. CinEmil
5. Cristian Manea – Blogger universal
6. PolitiCalinescu
7. La Stadion
8. LaTeatru.EU
9. BLOND.ro
10. CitestE-MI-L sau MORI prost
11. HalestEmil.ro

*

Sper că v-a plăcut interviul! Iar dacă doriți să răspundeți și voi, oricare dintre voi cei care citiți, intrați pe De vorbă cu cititorii. Vrei și tu? și vă aștept cu mare drag răspunsurile!

---

Recomandarea de azi:

O puteți comanda de aici:

Elefant, Cărturești

---

*linkurile din articol, folosite ca îndemn de achiziționare a cărților sau a produselor, sunt linkuri de afiliere. Asta însemnând că eu primesc un comision dacă alegeți să cumpărați o carte folosind aceste linkuri. Prețul este neschimbat pentru voi, doar că pe mine mă ajutați printr-o simplă alegere să obțin mici comisioane la vânzare.