V-ați întrebat vreodată cum ar fi fost să trăiți în Sicilia anilor 1900? De care parte a baricadei societății conservatoare, conduse de prejudecăți, v-ați fi situat? Dacă ați fi fost contemporani cu Martha Ajala sau cu o oricare altă femeie acuzată de adulter în acea perioadă, cum ați fi reacționat?
Martha, victima cui?
Tânăra eroină a primei nuvele apărute sub semnătura lui Pirandello se face vinovată, în ochii celor din jur, de adulter; un adulter dedus cumva dintr-un schimb de scrisori (nevinovate, de altfel) ale acesteia cu un faimos politician al vremii.
Dedus, nededus, real sau nu, cine are timp să cerceteze, când tocmai soțul ei o învinuieşte de infama faptă şi o alungă din casă iar propriul tată, simțindu-se acoperit de ruşinea adusă de fiică, se izolează de lume? Cu siguranță nu mizera şi înfometata societate siciliană a acelor timpuri.
Este Martha vinovată sau victimă?
Toți, la unison, decid că da, femeia e vinovată. Deşi cu toții sunt de partea opusă a adevărului, nimeni nu are bunăvoința s-o întrebe măcar dacă fapta care i se impută e reală. Martha e victimă. Şi totuşi, a cui victimă e Martha? Greu de spus, pare că nici nu mai contează, nici măcar pentru protagonistă.
Realismul cu care autorul ne descrie “scena” în care se desfăşoară acțiunea nuvelei e brutal, aşa cum numai realul poate fi. Sărăcia şi dizgrația în care e aruncată eroina, meritate sau nu, o fac pe tânără să-şi accepte soarta?
Ei bine, deşi la un moment dat pare că ea însăşi se învinuieşte de situația în care a fost pusă, în sensul că nu a luat o atitudine fermă atunci când a primit acele scrisori, nu luptă pentru a-şi demonstra nevinovăția ci îşi concentrează atenția spre a le asigura mamei şi surorii ei, rămase fără niciun sprijin, pâine şi acoperiş.
Evident, nu-i este deloc uşor, dar, când în sfârşit reuşeşte, devine cu adevărat vinovată de, altădată-presupusul, adulter. Aceeaşi Martha, tânără, vulnerabilă, dornică să audă o vorbă bună, acelaşi politician care a lăsat-o pradă oprobiului public fără să încerce măcar să dezmintă faptele de care fusese acuzată, se reîntâlnesc şi, fiecare din alt motiv, comit adulterul.
Zbuciumul eroinei capătă acum altă dimensiune, toate nedreptățile îndurate până atunci pălesc în fața propriei conştiințe.
Nevinovăția transformată în vină este pentru Martha picătura în care sufletul i se îneacă. Autorul îşi împarte eroina între chinul acesteia de a-şi ascunde greşeala în fața celor două femei, mamă şi soră, pentru al căror prezent şi viitor se simte responsabilă, şi acceptarea faptului că numai propria moarte le poate servi acestora drept scut într-o a doua expunere a acestora la oprobiul public. În momentul în care îşi hotărăşte propria soartă, cel care încă îi este încă soț o vrea înapoi.
Exclusa, drama fără final marca Pirandello
La capătul unei muribunde cu o poveste de viață aidoma eroinei noastre, Pirandello schițează finalul fără a-i da, totuşi, o formă concretă. Lasă, intenționat, cititorul să decidă soarta celei care vreme de 160 de pagini, a fost, pe rând, nevinovată, revoltată, dezamăgită, puternică, vulnerabilă, vinovată.
Dacă nu ați citit Exclusa recomand sã o faceți şi să hotărâți voi înşivă ce fel de final merită Martha. Ce vă pot spune este că veți (re?)descoperi nu doar un autor cu bune cunoştințe într-ale psihologiei feminine ci şi o societate siciliană altfel decât cea pe care o ştim din filmele cu mafioți.
Spor la citit!
Recomandarea cărții Exclusa de Luigi Pirandello ne-a fost făcută de Ioana pe care o puteți citi pe Comentator Amator.
Mulțumim, Ioana!
Pare o piesa cu o mare incarcatura psihologica, de analizat in primul rand in contextul acelor timpuri si abia apoi prin ochii cititorului contemporan . Multumesc pentru sugestie!
Mie îmi plac foarte mult asemenea povești, mai ales dacă sunt încărcate de realism. Categoric voi căuta cartea să o citesc.
O lectură care mi-ar plăcea fără doar și poate. Mulțumesc pentru minunata recomandare!
Și mie cred că mi-ar plăcea faorte mult. Mi-am trecut-o pe listă, clar!