Pentru că azi e despre tine, minunea mea mică. Cu tine încă nu am avut parte de momente, așa ca și cu fratele tău, dar Doamne! Doamne, ce multe îmi oferi zi de zi!

Inima mea e tipică. O inimă normală, pusă în piept să-și facă treaba. Nu am motive de îngrijorare, de aceea chiar nu cred că ar fi ceva în neregulă cu ea, din punct de vedere anatomic. Însă sunt convinsă, că datorită ție a devenit altfel. Se spune că maximul iubirii se atinge atunci când inima se umple de acest sentiment. Poți iubi atât cât e inima ta capabilă. Și eu am atins maximul! L-am atins când l-am ținut în brațe pe Damian, fratele tău.

Apoi ai apărut, tu! Copil special! Nu știu cum, dar ai reușit să modifici totul în biata mea inimă. Un maestru! Nu cred că există pe lume o inimă mai capabilă de iubire, decât cea a unui părinte. Tu mi-ai dovedit că imposibilul nu există. Că nimic nu e deja știut și cunoscut, în totalitate. Că pot mult mai multe decât aș fi crezut vreodată. Îți mulțumesc! Că exiști, că m-ai ales să-ți fiu mamă, că ești al nostru, că ești tu!

Dicționarul lui Filip

Uaua = Damian

Lilip = Filip

Papaloni = pantaloni

Chi-lec = T-rex

Zaul = dinozaur

Ca = Da

Lalop = laptop

Nu mai eche pouă = Nu mai plouă

Cachi = Tati

Lola = Buni

Idel = frigider

Chi eu = și eu

Mai uau = mai vreau

Băică = băiță

Cocolacă = ciocolată

Alalacă = cealaltă

Plapla = capra

Și multe altele ce le voi nota, în timp aici, pentru a-mi rămâne mie peste ani 🙂

Pe cine iubește mami?

Pe Lilip!

Și mai pe cine?

Uaua! Chi Cachiiiii!!!!

Așa e minune! Vă iubesc! Trei, Doamne! Și pe toți trei!