Protected: Mirosuri și amintiri
Similar Posts
Opticianul de Inimi
Cumva tot ce sunt până acum, tot ce mă definește și îmi compune întregul, se datorează întâlnirilor mele neașteptate. Cumva, nu știu cum, în drumul meu am reușit să întâlnesc diferite personaje de la care am învățat, cu care am crescut ca om. Unele erau de-a dreptul bizare, altele pline de învățăminte. Dar toate aveau un numitor comun: șansa. Îmi ofereau mie șansa să-mi continui drumul, să îmi evolueze sufletul. Azi vreau să vă povestesc despre una…
Început de viață
Nu am mai scris de mai bine de o lună. Nu aici. Cred că uneori e înțelept să faci o pauză. Inspirație aș fi avut. Mereu am în minte o povestire care abia așteaptă să fie scrisă. De asemenea am și câteva restanțe cu impresii despre cărțile citite și pe care vi le-am promis de ceva vreme. Însă, m-a luat pe sus caruselul numit viață și am ales să nu mă mai împart în zeci de mii…
Un Grozav și o Grozavă
Undeva-cândva-nu știu cum, un Grozav și o Grozavă s-au întâlnit. El era Grozav pentru că așa se vedea, ea era Grozavă pentru că așa i s-a spus. S-au iubit prin plimbari lungi, povești repovestite și paturi străine sau nu. Și de grozavi ce erau, s-au căsătorit rapid având o nuntă puțin amintită și repede uitată. Anii au trecut rapid, fără prea multe grozăvii. Copii frumoși, nici proști, nici genii, nicidecum normali, cu părți din Grozav și Grozavă…
Povestea fulgilor de nea
Într-o lume uitată de timp, un suflet de copil dădea glas unui gând: Om mare și nătâng oprește-te din goană și ascultă povestea fulgilor de nea! Cândva, când timpul încă era prea leneș pentru a se face simțit, s-a născut o metaforă a naturii: ninsoarea. Cristale perfecte care s-au decis să moară când se lipeau de realitate. Sau poate nu mureau ci se contopeau cu viața, împrumutând clipe și dăruind zâmbete. Și, uite așa, au apărut fulgii…
Da, îți promit!
Am zărit-o cu coada ochiului. O fâșneață care își tot învârtea un colț de fustiță pe deget, de parcă voia cu orice preț să o transforme într-un inel fermecat. Pantofii de lac străluceau și păreau niște ochi de soare rătăciți în colbul străzii. M-am apropiat de ea, cu graba omului mare. Era ceva irezistibil în toată înfățișarea ei care mă atrăgea ca un magnet. Ea părea să nu mă bage în seamă. Continua să tragă de fustiță…
Mi-e sete de foamea iubirii
Îmi e sete de tine. Îmi ard ochii înecați în dor. Ce straniu îmi e să îți scriu cu șoapte. Obișnuiam să îmi lipesc cuvintele direct pe buzele tale. Îți amintești? Te luam de mâna sufletului și desenam răsărituri în cutele cearșafurilor albe spălate cu metafore și ploaie. Ploua adesea peste noi. Șuvoaie de nori spărgeau porțile iadului și se prăvăleau ca pietrele în amândoi. Sau mai mult în mine. Mi-s înfundate venele cu aluviuni. Dar pentru…