Am intrat în lumea Pașilor cu multă curiozitate și nerăbdare. Aveam o idee despre drumul pe care îl voi parcurge, cel puțin așa credeam. Dar, pagină cu pagină, pas cu pas am realizat că o carte se trăiește atunci când o citești întreagă. Nici un fragment nu îți poate reda cu adevărat atmosfera reală.
Em Sava și Axel ne oferă o poveste de dragoste. O poveste de viață. Un drum al autocunoașterii și al curajului, conturat de o iubire neașteptată și surprinzătoare.
Pași… a fost descrisă în nenumărate rânduri, ca o carte scrisă la patru mâini. Doi autori, două stiluri diferite, construind împreună și separat cele două personaje: Nicole și Alex. Vreau să vă povestesc ceva, pentru a mă face mai bine înțeleasă. Pe vremea când studiam pianul, îmi doream nespus să ajung să cânt împreună cu profesoara mea. Era un adevărat privilegiu să fii tu, cel ales pentru a susține un concert la patru mâini. Aveai nevoie de talent, disciplină și un simț aparte al partiturii. Nu am avut această șansă, nu în concert. Nu am fost așa de bună.
De ce v-am povestit toate acestea? Deoarece vreau să vă rog să vă imaginați că ascultați opera voastră preferată, cântată la pian de doi pianiști talentați. Vreau să vă rog, să vedeți fiecare notă de pe portativ, să urmăriți mâinile celor doi cum ating claviatura, cum se iau la întrecere și se completează în cea mai frumoasă mângâiere, fără să se atingă. Faceți, vă rog, acest exercițiu de imaginație, lăsați-vă legănați de acorduri, solfegii, note atinse exact atunci când trebuie, trăiți muzica.
Ați făcut-o? Dacă da, atunci ați înțeles ce sentiment vă va oferi cartea Pași.
Cei doi autori se completează firesc și urmărind aceeași partitură, fiecare își creionează povestea. Ai senzația că au puterea de a ieși din pagină pentru a te îmbrățișa cu cuvintele lor. Că îi cunoști de-o viață. Am trăit iubirea celor doi eroi, o iubire contemporană și veche de când lumea. Am zâmbit, am anticipat, am sperat. Un stil lejer, neîncărcat și plin de emoție.
Pas cu pas, am ajuns la sfârșit sau mai bine spus, la început. Începutul unei noi vieți, pentru amândoi. Autorii au hotărât să ofere un sfârșit deschis. Așadar, am ales să mi-l scriu pe al meu: Nicole și Alex își continuă iubirea, construindu-și o viață împreună, recunoscând zi de zi fericirea și bucurându-se de ea…
Vă recomand, cu toată inima cartea Pași. Dovada clară că talentele există și că o poveste de dragoste este nemuritoare.
P.S. A citit-o și mami. Părerea ei: Da, uneori viața nu e cum te aștepți și încep și eu să învăț că uneori e bine să ai curaj să trăiești. Frumos! Nu mi-aș fi dat seama că sunt doi autori, s-au completat atât de firesc. 🙂
Sunt de părerea mamei tale. Parcă cei doi autori se contopesc într-unul singur, de zici că partitura e redată de un singur interpret virtuos.
Încă o recenzie minunată în fața căreia mă înclin cu admirație, Mona! 🙂
Mulțumesc Petru! E meritul cărților despre care scriu ?
O prezentare care vrajeste! Nici nu stiu daca la propriu sau la figurat, nu mi-am putut lua ochii de pe curgerea de cuvinte. 😛 Ar trebui sa faci recenzii mai des! Macar la cartile care-ti plac foarte mult. 🙂
Îți mulțumesc din suflet! Venit din partea ta, acest comentariu este un adevărat compliment. ?
Eu am spus că nu știu să fac recenzii. Îmi scriu părerea despre cărțile care îmi plac și ca un omagiu pentru oamenii pe care îi respect.
Dar îți mulțumesc, din nou! M-ai făcut tare fericită! ?
Recenzia Monei e urechea fină a pasionatului de muzică, virtuos instrumentist la rândul lui. Îți mulțumesc, Mona!
Eu mulțumesc, Em! Virtuoasă nu sunt, dar recunosc și respect talentul. Și voi doi…vai, cât talent ați îmbinat! Felicitări!
<3
A republicat asta pe Sweet & Salty și a comentat:
O recenzie de la un om de nota zece. Când tu plantezi vorbe, iar ele răsar firesc și la fel de albastre în alt suflet, care vibrează pe aceleași note muzicale.
Mulțumesc, din suflet ❤
Superb si fascinant articol ! O prezentare desavârsita ce nu poate decât sa bucure si sa produca stari si sentimente benefice autorilor, ce-a mai mare compensatie pentru Sufletele autorilor si creatorilor de povesti de viata, fictive, imaginative si/sau reale. este recunoasterea cât mai largita geniului creator, indiferent de domeniul abordat !
Felicitari Mona ! Un gest sincer de la Suflet spre Suflete !
O seara superba, alaturi de cei dragi !
Mulțumesc, din suflet, Iosif!
A republicat asta pe Texte pe față și a comentat:
„Pași” în viziunea cititorilor: Mona.
Mulțumesc! Și pentru carte și pentru repost 🙂
Un concert de pian la patru mâini… Ce frumos… Când am citit “Pași”, la puțin timp după lansare, nu mi-am găsit cuvintele pentru a spune ce am simțit. Cred ca de fapt am trăit pur și simplu alături de Alex și Nicole, fără sa ma mai întreb de ce viata e asa cum e. Doar mulțumind în gând celor care au făcut posibil tot acel amalgam de sentimente pe care ți-l lasă cartea, începând cu autorii și terminând cu cei care au transformat manuscrisul în carte, oameni neștiuți la care probabil cei mai mulți nu se gândesc niciodată.
Si am “împrăștiat” Pași prietenilor și familiei, obținând același wowww de fiecare data, plus “mustrări” ca le-am făcut nopți albe în drumul lor alături de cei doi eroi ai cartii ?
Zi frumoasa, Mona! E o acerbe sa citesc recenziile tale, chiar dacă am citit cărțile. Sau mai bine spus, cu atât mai mult cu cât am citit cărțile despre care vorbești atât de frumos
Mulțumesc din suflet!
Da, este o carte foarte bună. Dovada că încă se poate scrie frumos și de calitate. Mi-a plăcut enorm ??
Te felicit pentru felul în care ai pictat tabloul ăsta din cuvinte bine şi frumos aşezate pe portativul sufletului. Mi-au plăcut “Paşii” în mod deosebit!
Mulțumesc, din suflet! Și mie mi-au plăcut 🙂
S-a terminat concediul? 😉 :*
S-a terminat, am deja o săptămână de muncă 🙁
Superb!
Mulțumesc mult, Oni! Sper să ai în minte această carte! Te îndemn să o citești cu tot sufletul!