• Povestiri nescrise

    Mi-e sete de foamea iubirii

    Îmi e sete de tine. Îmi ard ochii înecați în dor. Ce straniu îmi e să îți scriu cu șoapte. Obișnuiam să îmi lipesc cuvintele direct pe buzele tale. Îți amintești? Te luam de mâna sufletului și desenam răsărituri în cutele cearșafurilor albe spălate cu metafore și ploaie. Ploua adesea peste noi. Șuvoaie de nori spărgeau porțile iadului și se prăvăleau ca pietrele în amândoi. Sau mai mult în mine. Mi-s înfundate venele cu aluviuni. Dar pentru tine nu a contat niciodată. Ne sfârâia iubirea-n jar de încercări și cerul își ascundea soarele prin buzunare. Până la urmă îl împrumuta pe-al tău de pe palma deschisă și îți lăsa noapte…

  • Nescrisele mele

    Să vorbim și să ne bucurăm de iubire!

    Când se sărbătorește iubirea? În ce lună, oră, zi? Se iubește altfel astăzi? Se folosesc subtitrări pentru a simți un Te iubesc? Ori ne rușinăm că știm ce zi e azi? Ne bucurăm, zâmbim, facem mișto sau iubim? Da, iubirea e cel mai vândut produs. De import sau autohton nu are importanță. Se vinde, dar nu poate fi cumpărată. Se dă pe gratis, dar lumea bună fuge de pomeni. Cineva, la un colț de stradă, a prins-o într-un buchet de flori, dar suntem prea grăbiți să o vedem. Și mergem mai departe, râzând și arătând cu degetul pe cei cu trandafiri în mână și cu petale în priviri. Însă, dacă…

  • Povestiri nescrise

    Copiii inimilor tăcute

    Ultima dată când am văzut-o era o zi caldă de octombrie. Îmi amintesc cu precizie pentru că un asemenea galben, cum mi-a fost dat să văd atunci, nu am mai văzut niciodată. Și nu doar toamna era răspunzătoare pentru culoarea care mi s-a așternut în amintire, ci privirea ei. Un iris ca un soare de miere. Te pierdeai cu ușurință în el. Credeai, iar eu am crezut mult timp, că dacă te-ai uita atent, i-ai putea vedea și ultima coardă a sufletului. Însă, azi, când pentru a mia oară mă întorc cu gândul la acea zi, la ea, realizez de fapt că ceea ce reușeai să faci era să te…

  • Nescrisele mele

    Veniți de luați lumină

    Veniți de luați lumină este pentru mine cel mai frumos îndemn al creștinilor. În fiecare an simt că pot păși mai departe, că nu mă voi rătăci prea tare, pentru că am lumina. Hristos a Înviat! O certitutine strigată cu bucurie de mii de piepturi în care iubirea își face din nou loc. Despre asta este, pentru mine, sărbătoarea Învierii. Despre reînvierea încrederii, a speranței, a binelui. Noaptea trecută am luat și eu lumină. Mi s-a sădit în suflet și pâlpâie cu încredere și credință. Credința că există o lume unde liantul dintre noi este iubirea. Iar lumea asta poate fi chiar cea în care trăim. Să vă bucurați de…