Miercuri descoperim

Poteci de dor la Miercuri descoperim

Adevărul, pur și simplu, e rareori pur și aproape niciodată simplu

Oscar Wilde

Când intri pe Poteci de dor pașii îți sunt purtați, cu ajutorul cuvântului, într-o altă lume. Să spun că e lumea metaforelor, a gândurilor simple stropite cu emoție și umor, a poeziei și a frumosului? Sau să spun doar că e lumea Potecuței?

Cine este Potecuța?

Sunt un copil mare sau un adult care refuză cu încăpăţânare să urce jucăriile în pod. Evadez uneori din propria existenţă şi culeg stropi de nectar în timp ce leagănul copilăriei mele mă curpinde cu braţele adierilor de vânt.
Visez….
Încerc să îmi ascund sufletul din calea ploilor dar de lacrimi încă nu am învăţat să-l protejez. Aşa că rătăcesc…
Pe cărări îndepărtate îmi port paşii obosiţi, pe poteci de dor mă opresc şi îmi odihnesc tâmplele obosite de suspin.
Sunt eu… un copil mare sau un adult care nu vrea să lase deoparte păpuşa cu rochiţă roasă de ani.
Mă pierd, mă caut, mă alung…
Aş vrea să pot spune cine sunt dar încă mi-e teamă să caut printre cioburi…. “

Eu o numesc Zâna bună a blogosferei, iar blogul ei îmi e acasă pentru suflet.

Ea îl numește…

Ăsta e colţişorul în care scriu, mă scriu, mă pierd şi mă găsesc, aşa că nu mă mai gândesc că poate citeşte şi cineva străin de blog, de aia sunt atât de dezinvoltă, mă gândesc că aici citiţi numai voi, cei apropiaţi de potecuţe.

Potecuța, Poteci de dor

Și cine nu se simte apropiat de potecuțe? Poate doar cei care nu au descoperit-o încă!

Astăzi, la Miercuri descoperim, pășim pe Poteci de dor. Vă invit să o cunoașteți mai bine pe cea care Rând cu rând ne oferă Suflet pe poteci. Odată intrați în lumea ei cuvintele prind suflu de simțire. Rătăcind clipe, risipind visări ne întrebăm Ce-ar fi fost să fie. Căutând poezia aflăm că Poeții nu știu muri. Într-un suflet de copil, Între întrebare și răspuns…o viață, descoperim un altfel de Om printre oameni.

Începem să o citim pe ea. Un suflet mare care se joacă într-o făptură mică, un pumn de emoție care îi face glume dimineața și îi ciufulește zulufii răzleți. Ea care are mereu o vorbă bună pentru toți și buzunarele pline de zâmbete, fiind foarte atentă să le împartă peste tot pe unde trece. Ea care citindu-ne textele ni le completează…

Ea, Potecuța, și ale ei Poteci de dor!

În August 2013, când a publicat primul articol pe blogul ei, Potecuța a adresat o întrebare:

Aveți loc pentru un suflet?

Răspundeți-vă în tihnă și delectați-vă cu unul dintre textele Potecuței, Picurând sărat. L-am ales pentru că și eu v-am spus de multe ori că o iubesc și că mi-a oferit albastrul

Ţi-am spus că iubesc marea
pentru liniştea pe care o dă învolburarea ei.
Şi pentru săratul care-mi apărea sub gene
când o reconstruiam din amintiri.
Mă jucam cu nuanţele de albastru şi
râdeam de încăpăţânarea cu care
le amestecam deşi ştiu,
ştiu foarte bine
că ea, marea mea, nu e albastră.
Ţi-am spus că pentru mine,
marea înseamnă zbor,
că e…
continuarea AICI

Asta a fost Miercuri descoperim de săptămâna aceasta. Sper că v-a plăcut!


Sursa foto: Poteci de dor

Colorată, veselă, optimistă și extrem de pasionată; pe numele meu, Mona. Scriitor, Blogger, Coordonator Club de Carte QUARTO, Editor Editura QUARTO. O Nefirească încadrată perfect în Firesc.

62 Comments

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *