Acest text ar putea foarte bine să înceapă cu un “A fost odată ca niciodată”. Deoarece este o simplă poveste. Povestea mea. Însă, sunt convinsă că la sfârșit veți spune că e mai mult decât atât. Că e realitate. Realitatea noastră, a majorității.

De mic copil mi s-a spus de multe ori “nu”. Nu pot să îți cumpăr asta, nu ne permitem! Nu întotdeauna motivul a fost lipsa banilor, mai degrabă faptul că lucrurile nu erau accesibile în acea perioadă. Când au apărut, am început să cumpărăm orice, doar pentru că era nou. Pentru că în sfârșit aveam și noi magazinele pline. Mai țineți minte dozatoarele TEC? Sucurile acelea colorate, care ne-au oferit parcă gustul libertății, deși erau doar niște prafuri? Un an de zile mi-am cheltuit toți banii de buzunar pe ele.

Încetul cu încetul ideea de independență financiară a prins contur în mintea mea de copil. Să nu mai trebuiască să cer de la părinți, să nu mai existe că nu pot să-mi cumpăr ce îmi doream, să fiu liberă. Atunci asociam libertatea cu confortul financiar. Într-un fel, era și firesc. Ni se sădea, fără intenție, percepția că dacă ai bani, poți face ce vrei.

Am făcut totul cum trebuia. Am învățat, am absolvit facultatea și m-am angajat. Însă, deși veniturile familiei mele sunt decente, mă văd nevoită să recunosc că de fapt trăim de la o lună la alta. De economii nici nu poate fi vorba. Și am ajuns și eu să le spun “nu”, copiilor mei.

Într-o zi, minunea mea mare m-a întrebat candid: de ce nu ai bani? M-am străduit să-i explic, pe înțelesul lui, conceptul de salariu, cheltuieli, prețuri, necesități. Dar, personal nu am avut parte niciodată de o educație financiară, în adevăratul sens al cuvântului, așadar m-am simțit depășită de situație și am schimbat voalat subiectul.

Apoi, mi-am amintit ceva ce spusese mai demult. Venise mama la noi și dintr-o dată o lovește cu o replică: Buni, ar trebui să mergi la școala de bunici! Chiar așa! Dacă tot nu reușesc să ofer informații utile, nici măcar unui copil de cinci ani, despre acest subiect, ce ar fi să mă duc și eu la o școală?

La Școala de Bani! Și, pe cuvânt, că mai în glumă mai în serios, am căutat pe internet să văd dacă există așa ceva. Iar spre surprinderea și încântarea mea chiar am găsit. Era vorba de o șansă incredibilă oferită de BCR.

Inițial, am zâmbit cu neîncredere. Dar am început să mă documentez. Credeam că am dat peste vreun corn al ambundenței și dacă aș fi participat voi deveni peste noapte bogată. Fapt ce mi se părea mult prea utopic.

De fapt, Școala de Bani este numele unei campanii de cursuri gratuite. Cursuri de educație financiară, în care angajații băncii discută cu tine și îți oferă sfaturi și soluții pentru a reuși să îți gestionezi bugetul personal. Să deprinzi o disciplină financiară. Astfel, în fiecare joi seara, aveam posibilitatea să merg după program la sediul BCR și să comunic deschis cu pofesioniștii.

Îmi doream să fiu capabilă să identific cheltuielile necesare de cele inutile. Să îmi împart corect banii, la final reușind să pun și ceva deoparte. Să reduc anumite costuri sau să îmi redefinesc anumite priorități. Dar nu în ultimul rând, voiam să le pot vorbi copiilor mei deschis despre această realitate a vieții de zi cu zi. Nu îmi doream ca ei să considere banii sinonimi cu libertatea sau cu fericirea. Cum am făcut eu prea multă vreme și au ajuns să mă condiționeze ei pe mine, în loc să fiu capabilă să îi gestionez eu. Dacă minunile mele ar fi fost doar un pic mai mari (șapte ani), ar fi putut învăța prin joacă toate acestea, la Scoala de Bani pe roți. Până atunci, era datoria mea să o fac.

Da, poate fi o simplă poveste. Copilărie, lipsuri, muncă. “Cum să faci bani?”, fiind laitmotivul. Însă este doar realitatea. Aceea, că ne lipsește educația financiară. Iar orice învățătură începe cu tine. Acum, îmi mai rămâne să găsesc o școală de bunici.

Acest articol a fost scris pentru SuperBlog 2018, ediția aniversară de 10 ani.

Sursa foto: scoaladebani.ro și @scoaladebanibcr (Facebook)