Am primit o invitație de la Căsuța Oliviei la un frumos interviu literar. Nu am mai participat niciodată la astfel de provocări, dar nu am putut refuza, mai ales că este vorba despre cărți. Citesc de mic copil. Lumea cărților a fost dintotdeauna oaza mea de liniște și evadare. Azi, nu o mai fac atât de mult, pe cât mi-ar plăcea, dar tot nu las să treacă o zi fără să parcurg, măcar câteva pagini.

Mulțumesc, Mădălina pentru această provocare și haideți să vedem despre ce este vorba.

#1 – Carte tipărită sau în format electronic?

Prefer cărțile tipărite. Când țin o carte în mână, am impresia că povestea prinde cu adevărat contur. Îmi place să îmi folosesc cât mai multe simțuri, mă transpun astfel, cu adevărat într-o altă lume. Când eram studentă iubeam să intru în anticariate. Mirosul unei cărți vechi e ambrozie, pentru mine.

Apreciez însă, faptul că poți găsi cărți și în format electronic. Și au fost cazuri, când am găsit o carte pe care doream de mult timp să o citesc și plăcerea lecturii a fost cam aceeași. Până la urmă contează mai mult să îți placă ce citești.

#2 – Preferi să comanzi cărţile online sau să le cumperi din librării?

Trebuie să recunosc, că în afară de cărți pentru copii, în ultima vreme nu am mai cumpărat cărți. Și până acum, proporția este cam egală. Am luat și on-line, dar și din librării. Cu toate acestea, majoritatea cărților le-am achiziționat din anticariate.

Îmi place să mă documentez despre o carte, on-line, dar să merg să o cumpăr dintr-o librărie. Iubesc faptul că există librării și încerc să le susțin și eu cum pot. În plus, prefer să răsfoiesc o carte înainte de a o cumpăra. Să văd calitatea paginilor, cât de bine e legată și așa mai departe. Așadar, comanda on-line nu este preferata mea.

#3 – Ce carte ai vrea să fie citită de toţi?

Îmi vine greu să răspund la această întrebare. Am foarte multe cărți preferate și îmi este aproape imposibil să aleg. În contextul lumii actuale, mă opresc asupra unei cărți care cred că poate face pe oricine să tresară din amorțeală și să înceapă să-și pună unele întrebări. Este vorba de Ora 25 de Constantin Virgil Gheorghiu. Azi, aceasta este cartea ce mi-aș dori a fi citită de toți.

#4 – Ce carte subapreciată online ai recomanda?

Nu prea știu eu cum sunt apreciate cărțile online. Eu sunt cam de școală veche în acest domeniu. La această întrebare voi recomanda o carte iubită de mine. Cred că am citit-o de cel puțin cinci ori, dar repet nu am nici cea mai vagă idee dacă este apreciată sau nu online. Recomand cu toată inima Velerim și Veler Doamne- Victor Ion Popa. Nu am o foarte bună explicație de ce această carte m-a impresionat așa de mult, dar a reușit să-mi răscolească tot sufletul. Am plâns ca un copil alături de Manlache Pleșa, eroul poveștii. Mă opresc, altfel încep să v-o povestesc. Vă invit să o citiți.

#5 – Ultima carte pe care ai terminat-o

Zilele trecute am terminat de recitit Călătoriile lui Gulliver- Jonathan Swift. O citisem în copilărie, dar acum am realizat că nu este deloc o carte pentru copii. Imaginea societății britanice, prezentată de Swift este așa de actuală și parcă e o radiografie a societății de azi și din totdeauna. Mi-a plăcut enorm și îl consider a fi un maestru al satirei.

#6 – Ultima carte pe care ai cumpărat-o

Aici răspunsul e simplu. Ultimele cărți cumpărate sunt cele scrise de Petru. Nu am reușit să le citesc încă, fiind la mami acasă. Dar abia aștept să o fac!

#7 – Cărţi împrumutate sau cumpărate?

Cumpărate de alții se pune? Îmi cumpăr multe cărți, mai am multe în așteptare din biblioteca părinților mei. Iar dacă un prieten are o carte pe care mi-o doresc, o împrumut fără ezitare. Consider că o carte e scrisă pentru a fi citită, de aceea trebuie să circule. Dau cărți cu cea mai mare plăcere, împrumut ori de câte ori pot. Și cumpăr mai mult cărțile care îmi plac.

#8 – Prima carte citită

O carte pentru copii, bineînțeles. Aveam o cărticică cu ilustrații, Mica murdărica. Am citit-o încă dinainte să știu să citesc 🙂 O știam pe de rost și urmăream cu degetul fiecare cuvânt de pe pagină, în timp ce o recitam. În grupa mare de grădiniță am învățat să citesc și primul lucru am pus mâna pe această cărticică, să văd dacă e adevărat ce îmi spusese mami. Au urmat sute de povești. Dacă e să amintesc, totuși, de prima proză mai lungă, aceasta ar fi Pollyanna- Eleanor H. Porter. Deși o carte pentru copii, rămâne una dintre preferatele mele. Și vă spun și un secret. De fiecare dată când sunt tristă sau prea împovărată de greutăți, o recitesc. O cam știu pe dinafară, recunosc, deoarece nu exagerez dar cred că am citit-o de 20 de ori. E o lectură ușoară, în două trei ore ai terminat-o. Mie îmi oferă bucurie și mă face să zâmbesc, oricât de supărată aș fi la momentul respectiv.

#9 – O carte pe care n-ai mai citi-o niciodată

Mi-am propus de două ori să citesc Ulise de James Joyce și nu am putut trece de primele douăzeci de pagini. O scriitură așa anostă, rar mi-a fost dat să întâlnesc. Cel puțin pentru gustul meu. Cred că am și dat cartea cuiva să nu o mai văd pe raft. Poate o iau razna și mă apuc de ea la bătrânețe, dar nu garantez nimic.

#10 – Cel mai ciudat obiect pe care l-ai folosit ca semn de carte

Nu prea folosesc semne de carte, de obicei rețin numărul paginii. Am avut o perioadă de un an, cam așa, când am folosit un bilet de autobuz. Același bilet pentru mai multe cărți 🙂 îl tot mutam din una-n alta. După ce l-am rătăcit, am renunțat la a mai folosi ceva pe post de semn de carte. Îmi plac cărțile care au șnur atașat 😉

#11 – Judeci o carte după copertă?

Nu. Nu am nicio afinitate pentru copertă. De multe ori nici nu o observ cu adevărat. De obicei sunt atrasă de titlu. Dacă îmi sare unul în ochi, iau cartea în mână și citesc ce scrie pe spatele ei. Tot copertă e și aia. Dar, nu. Chiar nu îi dau nici cea mai mică importanță coperții unei cărți.

#12 – Cărţi care te fac să plângi sau cărţi care te fac să râzi?

Ambele. Depinde în ce moment aleg să le citesc. Am plâns cu sughițuri la scena cu vânătoarea iepurelui din Germinal de Émil Zola (scriitorul străin preferat, de altfel) și au fost cărți pe care le-am citit la propriu cu nasul în batistă. Dar și când îmi amintesc de De-a puia-gaia a lui Vlad Mușatescu sau de Peripețiile bravului soldat Švejk de Jaroslav Hašek, mă înveselesc instant. Doar scriind despre ele am pufnit în râs.

Așadar, aleg ambele variante, în funcție de dispoziție.

#13 – Lumea noastră sau ficţiune?

Având în vedere că îmi place să citesc, cam renunț la lumea reală și aleg ficțiunea. Nu am citit de ceva vreme un tratat de specialitate sau o biografie.

Dacă e să vorbesc de genul SF, recunosc că nu am citit foarte mult, dar îmi place. Una din cărțile capodoperă, din punctul meu de vedere este Fahrenheit 451 de Ray Bradbury. Prezintă o societate futuristă, în care cărțile sunt interzise. Eroul cărții este un pompier. Pompierii, în societatea aceasta, au rolul de a găsi cărți și a le arde. Doamne, ce carte! Eu cred că am stat și am privit ultima pagină, nemișcată, minute în șir.

Îmi doresc foarte mult să citesc seria Fundația de Isaac Asimov, dar încă nu am reușit. Îmi este pe lista de priorități.

Profit de acest punct și mai fac o recomandare. O carte dragă, dragă. Este vorba de Cantică pentru Leibowitz- Walter M. Miller, Jr. Mi-a plăcut așa mult cartea asta că nu ratez nicio ocazie să vorbesc despre ea. Este un roman SF, post-apocaliptic. Dar nu e vorba despre mașini zburătoare, roboți și alte minunății, nu. E vorba despre reclădirea unor civilizații. Îmi este foarte greu să o descriu, fără a simți că îi fac o defavoare. Dacă o să aveți ocazia, citiți-o!

#14 (Bonus) – Când ai timp să citeşti?

Îmi fac timp! Cel mai mult citesc dimineața. Sunt o persoană matinală și de obicei mă trezesc cu cel puțin o oră înainte de ceilalți. Cam la 5 jumătate maxim 6, sunt în picioare. Iubesc acest moment al zilei. Și profit. Îmi fac cafeaua și până la 7 când dau deșteptarea tuturor, citesc. Seara nu prea, că mă cam adorm copiii pe mine. Cum prind timp liber îmi place să citesc. În weekend o fac mai des, tot dimineața, că eu sunt deja ca bătrânii,nu contează ce zi a săptămânii e, eu mă trezesc la aceeași oră 🙂

Cam astea au fost răspunsurile mele. Sper că v-au plăcut. Mie mi s-a părut chiar frumoasă această provocare. Mi-ar plăcea mult dacă ați prelua-o și voi. Puteți răspunde la întrebări și în comentarii, dacă doriți.

Încerc și eu marea cu degetul și dau invitația mai departe. Mi-ar plăcea să citesc cum ar răspunde la aceste întrebări Poteci de dor, Adolescent rebel și Spicuiri. Nu e o obligație, bineînțeles, dar dacă v-ar face plăcere aș citi cu tare mare drag și interes.