• Nescrisele mele

    Dimineți cu miros de bebeluș

    Deschid ochii pentru că te aud cum cauți cu gurița. Îți e foame, așa că te iau în brațe și te lipesc de mine. Până în ziua de azi nu mă pot obișnui și mă tot minunez, cum corpul meu și acel lichid călduț ce îl produce, te poate liniști așa de bine. Așa că mă afund în perne și te privesc…minunea mea mică. Te privesc și te iubesc. Mă pierd total în iubirea pentru tine. Pe gât am o mânuță grăsuță și mai jos un picioruș plin de cute…e minunea mea mare. Vă simt pe amândoi contopiți cu mine, parcă nu v-am dat drumul din corpul meu, suntem încă…

  • Nescrisele mele

    Plasa de fluturi

    Am scris despre momentul de maximă tristețe. Când am simțit cel mai tare neputința, nedreptatea și disperarea. Momentul, care a ajuns să mă ajute, într-un final, să realizez că pot, că există mâine și că am resurse în mine pentru a putea trăi frumos. Azi vreau să vă povestesc despre celelalte momente. Acele bune, fericite. Diferite senzații ce îți fac sufletul să danseze, să zâmbească. Am puține amintiri din copilărie. De fapt am puține amintiri din viața mea până acum. Mă refer la amintiri clare, cu locuri, oameni, conversații. Sunt convinsă ca undeva în mintea mea, există. Dar nu ies la suprafață. E ciudat, uneori îmi amintesc câte un lucru aparent fără…

  • Nescrisele mele

    Și te iubesc

    Se întâmplă uneori și asta. Se întâmplă ca femeia pe care o cunoști atât de bine să se transforme. Din soția ta înțelegătoare, prietena ta și mama copiilor tăi, să devină o țață, o femeie obosită care-și varsă nervii, frustrările și toanele pe tine. Și te iubesc… Totul începe ca o zi obișnuită. Ai terminat lucrul și aștepți cu nerăbdare să te întorci acasă. Totul decurge normal până când spui ceva. Nimic nou, jignitor sau nelalocul său. Însă acel “nimic” declanșează o avalanșă. O avalanșă de cuvinte, țipete, lacrimi, reproșuri și suspine, toate sub ochii încremeniți în mirare. De unde până unde? Ce am făcut ce trebuia să fac și,…