• Nescrisele mele

    Jurnal nescris. Sar câteva pagini.

    Afară e mai toamnă ca niciodată. O toamnă magnifică. A plouat toată noaptea și acum soarele zâmbește și se oglindește în fiecare ochi de apă. Ai spune că vrea cu tot dinadinsul să facă un caleidoscop al bucuriei. Dansează și frunzele, cântă și vântul. Peste tot e o mireasmă de început. Un paradox, știu. Dar, pe cuvânt dacă nu e așa. Uitați-vă prin ochii sufletului și vedeți dacă nu e chiar așa! Mai toamnă ca niciodată. O toamnă magnifică! Astăzi blogul meu împlinește doi ani. Da, vă vine să credeți? Că mie nu! Să fi fost tot așa o toamnă atunci când m-am hotărât să aștern nescrisele și negânditele într-un…

  • Nescrisele mele

    Trece timpul

    Într-o zi din luna septembrie, mi-am spus de ce nu? Mi-am pus caietul pe genunchi și am copiat pe un blog primul meu text, pe care am ales să îl arăt lumii. Dragul meu puiut, Iarta-ma pentru ca: 1. Te-am dorit enorm dar nu te-am vrut. Nu stiam ce o sa insemni pentru mine, pentru tatal tau, pentru viata noastra. Erai o simpla entitate care exista doar in mintea mea si nu reuseam sa te materializez. Imi era frica de tot ce vei aduce nou in micul nostru univers si aveam o frica nejustificata ca vei “strica” buna oranduiala a lucrurilor. 2. Nu te-am iubit de la inceput. Pentru mine…

  • Nescrisele mele

    12 de DA!

    Un bar, mult fum, niște beri băute, muzică rock la un volum greu de descris…și o întrebare abia auzită, deși a fost mai mult strigată decât rostită: “Vrei să fii mama copiilor mei?” Am spus “DA!” fără să mă gândesc, fără niciun dubiu, îndoială sau frică. Am știut atunci că ăsta e drumul meu. Că tu ești Omul meu. Că tu trebuie să fii tatăl copiilor mei. Ieșisem la o bere cu cel mai bun prieten al meu. Nimic nu prevestea că în acea seară ne vom promite o viață împreună. Nu a fost nimic planificat sau gândit înainte. Cred că de aceea nici nu ai îndrăznit să mă întrebi…