• Nescrisele mele

    Iubirea albastră

    “Lasă-mă să mă contopesc cu tine. Să ne întrepătrundem și să ne combinăm albastrul. Te voi mângâia cu vântul și îți voi oferi viața văzduhului. Vei fi a mea pe veci, voi fi al tău mereu.” Așa îi murmura cerul, mării, cu promisiuni ascunse-n norii răzleți și speranțe purtate de pescărușii-n zbor. “Tu mă vrei calmă și netedă. Îmi vrei oglinda pentru a te putea admira în ea. Nu îmi cunoști adâncurile și misterul. Rămâi acolo sus și sărută-mă cu ploaia, răscolindu-mă cu iubirea purtată de vânt.” Priveam spre linia ce îi unea pe cei doi, separându-i. Și visam la dulcea iubire albastră. Atât de la-ndemână, în ochii privitorului. Rămase…