Mi-aș construi o prispă

Îmi vine uneori să-mi construiesc o prispă. Din lemn proaspăt, care miroase a verde amestecat cu urmele lăsate în noroi de viață. Ați mirosit vreodată lemnul? Atunci când pârâie sub mâini obosite, când se curbează după forma bătăturilor celor care-l mângâie. Are un iz aparte. Un iz de pământ și cer amestecate. Da, dintr-un astfel […]

Tic-Tac

-Te privesc de multă vreme. Ești neobosit. De ce nu îți iei și tu o pauză? Ceasornicul mă privea, clipind regulat și netulburat, din acele lui drepte și negre. -Nu te-ai săturat să te învârți în cercul tău perfect rotund și nesfârșit? Mai fă și tu o spirală. Poate chiar un triunghi. Așa aș avea […]

Ultima suflare

Primul țipăt, prima suflare. Își sprijini capul în mâini și după multă vreme simți o lacrimă curgându-i pe obraz. Palmele îi pulsau ritmic. Apăsarea deveni dureroasă. Încerca să oprească bătaia tâmplelor, a palmelor. Dorea liniște și pace. Lacrima îi atinse buza și instinctiv voi să resimtă gustul sărat. Gustul eliberării și al durerii. Nu mai […]