• Povestiri nescrise

    Schilodul și miracolul

      Întâlnirea cu schilodul mi-a făcut tare bine. L-am văzut mergând pe drumul lui, încercând să nu deranjeze pe nimeni. Nu prea reușea. Își trăgea un picior după el, de parcă cineva uitase să i-l dezlege. Mâinile le ținea la piept, încovrigate, își pierduseră de tot menirea inițială. Chiar nu știu dacă vreodată le putea îndrepta sau folosi. Dar nu aceste particularități ale lui îl făceau să iasă în evidență. Nu! Fața! Doamne, acea față! Nu am să o pot uita cât trăiesc. Hidoșenia ei mă face să nu fiu capabilă nici în a o descrie. Era mutilat! Oamenii se fereau instinctiv, copiii plângeau la vederea lui, câinii fugeau ca…