• Nescrisele mele

    O ușă întredeschisă

    Mai târziu toată lumea a dat vina pe pisică. Cel mai probabil și-a băgat obraznic boticul strecurându-se afară. Ușa a rămas întredeschisă destul cât să pot vedea. Să văd omul transformându-se în bestie. Seara începuse obișnuit. Așezați în jurul mesei, pierduți în povești despre nimic. Un observator străin ar fi avut în față tabloul familiei perfecte. O imagine desprinsă de pe o vedere. Până nimicul l-a deranjat. Nu știu de ce nu a fost rostit bine sau poate faptul că nu oferea prea multe i-a făcut sângele să clocotească. Îmi amintesc masa dată de perete. Îmi căzuse mâncarea din farfurie și m-am aplecat să iau o bucată de pe jos.…