Îmi tot auzeam telefonul vibrând, dar nici în ruptul capului, nu-mi aminteam unde l-am pus. După niște săpături și acrobații în încercarea să evit niște mașinuțe, așezate strategic de niște mânuțe dibace, îl găsesc în cele din urmă. Era soțul meu. Mă anunță că ajunge în 10 minute. Să nu plec nicăieri! Nu am înțeles mai nimic din toată conversația. Unde Doamne iartă-mă să plec, aveam foarte multe lucruri de terminat. Și de ce mă anunță că ajunge imediat, doar știa că aici mă găsește. În fine. Voi desluși eu misterul când ajunge! Nici nu deschide bine ușa și începe să mă strige de cred că tanti Escu de la…