Revenind la carte, titlul stendhalian propunând o inedită abordare a realității textuale referitoare la felul în care arta romanescă reușește, sau nu, pe de-a întregul să descrie lumea epocii în care eroii dintre coperte își duc viețile. Aceea a reflectării ca printr-o oglindă a realității imediate, a bălții și noroiului dacă privești partea de jos și a cerului senin și înalt și necuprins, dacă privești ce transpare de sus e metafora epică a grandorii limitate de context, speranța și avântul, pe alocuri imoral, pe alocuri bravând de curaj eroic nebunesc, spulberate ambele nu musai de o falsă autoiluzionare a eului sclav al ambiției și calculelor care transcend ce-i spiritual și moral, cât de o patimă a lipsei de verticalitate și a unei sincope de consecvență când vine vorba de a ști ce vrei și de a-ți urma propriul drum cu fruntea sus. 

În cursul anilor Restaurației ce au urmat incheierii carierei fulgerătoare a lui Napoleon Bonaparte, perioadă în care crește eroul cărții, fiul unui țăran cherestegiu, ajuns de pe urma comerțului cu lemn și cherestea un mic burghez întreprinzător și un nume cunoscut în orășelul de munte Verrieres, Julien Sorel, mezinul familiei nu ține pasul cu tonul impus de tatăl ajuns un nume prin muncă riguroasă și platitudinea austeră cu care-și duce traiul zilnic. Slab de fire, crește sub  aura izbânzii explozive a lui Napoleon, față de care, dincolo de povețele cărților amicului său, fost servitor al armatei dictatorului, are o mare fascinație. Se naște în el ideea de prădător, transfigurând postura de vânat, certat, bătut, experimentată la casa tatălui său, odată ce primarul localității îi propune bătrânului Sorel, ca Julien, fiul acestuia, ce se deprinsese cu latina cărților religioase să devină perceptorul copiilor săi.