Tare mi-a plăcut sa admir! Admirație împletită cu invidie.

Am admirat întotdeauna oamenii frumoși. Nu aceia zugrăviți în reviste, ci oamenii frumoși de la Dumnezeu. Făcuți parcă în batjocură, vorba bunicii mele. Și așa îi și simțeam, că își bat joc de mine. Că oglinda mea niciodată nu mințea! Eu trebuia să mă văd urâtă, cel puțin uneori. Sau dacă totuși ziceam: Hai că nu sunt de lepădat!, clar nu eram LA FEL  de frumoasă ca ELE, zânele admirate de către o blondă plină de complexe. 

Succesul răsunător, ăla povestit din gură-n gură, arătat la televizor, scris la gazetă, al unora, mă făcea să fierb! Dar îi admiram! Se perpelea sufletul în mine pe jarul întrebărilor: cum au reușit?, de unde le-a venit ideea? Visam la un succes asemănător, dacă nu, mai măreț. Nu știam în ce, dar știam că trebuie să (mi) se întâmple. Când încremeneam în proiect, a nu știu câta oară, erau de vină astrele și admiram Norocul altora, fiindu-mi ciudă pe Ghinionul meu.

Am admirat vedetele. Mă atrăgea sclipirea vieții lor, visele, aparent, atât de la îndemână. Falsa lipsă de griji. Admirația altora.

Da…am fost o mare admiratoare!

În toată admirația mea pentru toată lumea, uitam să mă privesc și pe mine. Să îmi dau o șansă. Până într-o zi, când dintr-o întâmplare potrivită, m-am zărit prin ochii persoanelor care țin la mine. Și am descoperit o altă persoană! O persoană ținută în semiumbră de complexe, fondate și nu prea. Mi-a încolțit brusc o fărâmă de curaj. Curaj, de a mă privi, de a da contur lucrurilor bune din mine, de a colora părțile gri ale sufletului. Încet îndoielile de genul: nu are rost, nu sunt destul de bună, de frumoasă, de privilegiată, de norocoasă; au încetat să mai strige în mintea mea. Acum, sunt un murmur, care îmi dau imboldul de a continua căutarea drumului meu.

Admir în continuare. Dar admir fondul, nu forma! Admirația mea se împletește cu respectul. Admir curajul, perseverența, optimismul, educația, respectul de sine. Îmi păstrez idolii și sper la modele de oameni, demne de urmat. Sunt într-o continuă dezvoltare și încă învăț. Evoluez. Și cred că dacă vrei ceva cu adevărat, poți! Chiar să ajungi să fii tu cea admirată!

Am fost si rămân o admiratoare! A tot ce e bun pe lumea asta. Bun pentru mine și pentru cei iubiți de mine. A tot ce e frumos! A tot ce aduce bucurie! A iubirii! A perspectivei unei lumi mai blânde…