Să spunem sau să presupunem că te-ai săturat de fasole. Deși ai consumat-o ani buni și ți-a fost prietenă mereu, gata! Te hotărăști că nu o mai vrei. Motivele sunt multe și diverse. Unele le simți prin intestine, altele le-ai citit pe net și prin articole “dăștepte”. Ai mai învățat câte ceva la școală, dar să o spui pe aia dreaptă, ai cam uitat. Că prea iubeai fasolea, încât să asculți cu inima deschisă tot ce se vorbea de rău despre ea.
Dar, gata! Te-ai hotărât. De data asta pe bune. Că ai mai avut tu tentative, dar puteai să juri că ai de a face cu fasolea fermecată și vrejul ei te ținea așa strâns în mreje, că nu ai putut-o părăsi.
Însă, să spunem sau să presupunem că reziști o tură a Soarelui. Când vine Luna stai cu ochii agățați în tavan și nu te gândești la fasole. Nu vrei. Că așa ți-au spus oamenii deștepți sau cei alergici la fasole. Că e bine să nu te gândești la asta. Că mintea ta nu poate procesa interdicțiile. Așadar nu e bine să-i spui “Nu mai mănânc fasole!”, că atunci doar iahnia cu ciolan o să o simți în inimă. Cică trebuie să gândești pozitiv și să nu folosești deloc cuvântul fasole. Să-l înlocuiești cu un cuvânt care îți face plăcere. Să-l zici și cu voce tare, dacă e cazul, doar nu care cumva să mai spui: vreau fasole!
Și să mai spunem sau să presupunem că fac eu asta toată ziua de ieri. Am înlocuit vreau fasole cu vreau să scriu. Și mă învârt în stânga și-n dreapta, tot repetând vreau să scriu, că și vecinii mi-au recomandat: scrie o dată! Ce mai aștepți? Cred că au crezut că am chemat Armata Roșie la ceai. În fine, azi îmi iau cafeaua, mă uit la ea cum tânjea după fasole și șoptesc văicărit: nu, eu vreau să scriu… Dar înainte de asta, mă pun să citesc.
Ei! Nu mai spun și nu mai presupun. Este purul adevăr. Din trei texte citite, toate vorbeau despre cât de bună e fasolea. Fasole și iar fasole. Mă mut pe comentarii, aceeași poveste. Persoane care au savurat o porție de fasole și împărtășeau cu noi senzația de burtă plină. Mă mut pe Facebook, că acolo nu prea găsești poze cu fasole. Fir-ar a dracu’ potriveală. Fix azi, văd două poze cu fasole, una în lingură, dusă la gură, zău! Alta în farfurie, neîncepută, stând răbdătoare pe masă, așteptând să fie mâncată.
Așa că mi-am înghițit cafeaua rămasă și am zis printre dinți: vreau să scriu! Apoi, m-am pus frumușel și am scris despre… fasole!
Vreau să scriu… vreau să scriu… vreau să scriu…
De ce sa nu mananci fasole, nu stiu, dar DE CE sa nu scrii, asta nu inteleg deloc.
Foarte haioasa comparatia, dar acum nu mai pot sa-mi scot fasolea din cap. Imi zdrangane capul de la atatea boabe de fasole. 🙂
? Nu e vorba să nu scriu. Cică funcționează să te lași de “fasole” dacă înlocuiești cuvântul în mintea ta, cu un altul care îți provoacă tot la fel de multă plăcere și secreți aceeași cantitate de dopamină. Așa că eu mi-am înlocuit cuvăntul fasole cu “a scrie”. Tot repet ca zăluda: “vreau să scriu”. Văd eu cât mă ține. Sper ca mâine să nu aprind o fasole în timp ce scriu ???
Nu-mi venea sa cred ca ai citit atatea texte si comentarii despre fasole si ma gandeam ca trebuie sa fie o figura de stil. 🙂 🙂
Ironia sorții. Foarte rar se întâmplă să citesc sau să se scrie despre asta. Dar azi, parcă a fost un făcut ?
Este un facut cand Providenta vrea sa transmita un mesaj celui vizat, adica tie, in cazul de fata.
Candva am avut o minora problema de sanatate, totusi suparatoare. Si ma tot stresam in cautarea unei solutii rapide. In scurt timp, pe multe dintre geamurile farmaciilor, dar si prin reclamele tv am primit o multime de solutii.
Sper! Voi vedea… Deocamdată tot îmi repet “vreau să scriu” și înghit în sec. 🙂
Scrie, scrie, scrie. Că tu scrii bine despre orice, oricând.
Şi zici că funcţionează? Hmm, să mă gândesc şi eu să renunţ la una, alta…
A funcționat până acum o zi ? Văd eu cum și ce. Îți dau link-ul care m-a făcut să încerc dacă vrei. 🙂
Nu ştiu dacă am curaj. 🙄
E rău tare?
Nu e rău. Dar nu merită încercat dacă nu vrei cu adevărat. Eu așa zic. Când chiar îți dorești, ai un “declick” și te încumeți la orice. E valabil pentru oricare viciu asta 🙂
ok, vreau. 🙂
Voilà! ??
http://capturi-urbane.com/cum-m-am-lasat-de-fumat-pentru-mia-oara/
Mă pun pe studiat. Mulţumesc!
Cool! O să încerc și eu. Fiecare are câte ceva de care vrea să se lase 😀
Țin pumnii!!! ??
Nu-ți impune să renunți cu totul la ceva. Nici la fasole, dar mai ales la scris. Doar ai văzut că pot merge mână în mână. 🙂
Încerc și eu, poate, poate. La fasole mă refer 🙂 La scris niciodată! De aceea am înlocuit cuvântul. Când mă gândesc să scriu am aceeași senzație de plăcere ca atunci când aprind o…fasole 🙂 😉
Mulțumesc, Petru!
Am revenit să te întreb cum e? Nci azi n-ai pomenit de fasole?
Am cedat la câteva boabe 🙁 Nu e momentul. Poate mai încolo…
Tu? 🙂
Şi eu am mâncat 😳
Mai încercăm.
Da, poate ?
Ca sa ranjesc si eu fasolea natural pe-aici, iti recomand sa nu te lasi de fasole ? Am lasat in semnatura cateva sfaturi invatate la cursul de nutritie ? Spor!