-
SuperBlog restartează creativitatea
La 1 martie a început o nouă ediție SuperBlog! Ce este SuperBlog? Este cea mai longevivă și cunoscută competiție de blogging din România. Conform comunicatului de presă, cifrele spun așa: proiectul a înregistrat până acum circa 3100 de participanți și peste 41.000 de articole scrise în peste 500 de probe, susținute de mai bine de 150 de sponsori, și s-au acordat premii substanțiale în bani, produse, vouchere și servicii. Conform propriei mele experiențe, cifrele spun doar o parte din poveste. Una mică. SuperBlog este o aventură. Una în care aproape orice blogger este tentat să pornească, dar pe care doar superbloggerii o duc la bun sfârșit. Ce te face un…
-
Suntem datorită a tot ceea ce este… – S.I.M.T. bucurie
Suntem datorită a tot ceea ce este… Așa a spus N Marianne în gândul bucurie pe care ni l-a transmis. Și cât de frumos s-au așezat toate. Mi-am propus ca în această lună să ofer bucurie. Sub orice formă pot. Cred în bine, cred în divin și bunătate, cred în oameni. Și alături de oamenii care îmi sunt în comunitate, împletesc în această lună feminitatea cu bucuria. Împletesc S.I.M.T. la feminin cu S.I.M.T. bucurie și creez bine. Creez stare de bine, de liniște, în pace. Dacă îți sunt străine toate aceste activități, te invit să faci parte din comunitatea mea. Abonează-te AICI la newsletterul săptămânal și primește în fiecare vineri…
-
Cățelușul Finfin
Era o zi frumoasă de vară. În curtea casei de la marginea pădurii era liniște. Animalele toropeau care pe unde puteau. Văcuța Carla își rumega tacticoasă ultima masă, în timp ce purcelușul Patrick se bucura de o binemeritată baie de noroi. Și păsările își ascunseră ciocul sub aripi, doar gâscanul Dado mai sâsâia, din când în când, la vreun dușman imaginar. În toată această atmosferă de relaxare, singurul care nu avea astâmpăr era cățelușul Finfin. De ceva vreme încoace, se plictisea îngrozitor. Ar fi vrut și el să se joace cu puișorii galbeni care piuiau cât era ziua de lungă, dar aceștia se speriau foarte tare când îi auzeau lătratul,…
-
O simplă poveste de dragoste
– Bine ai venit! Apropie-te! Poți să te așezi unde dorești, după cum vezi sunt destule locuri libere. M-am supus fără nicio vorbă și m-am lăsat să cad pe primul scaun gol pe care l-am văzut. Erau în jur de zece, așezate în cerc, în mijlocul unei încăperi luminoase, datorită ferestrelor înalte care dădeau spre o curte interioară. Dacă nu ar fi fost zăbrelite, mi-ar fi plăcut să stau aplecată peste pervazul lor, cum făceam adesea când eram copil. În special când ploua și singurele sunete pe care le auzeam și pe care le ascultam cu mirare erau cele făcute de picăturile de apă, atunci când loveau frunzele copacilor. Mama…
