Cândva-undeva-nu știu cum, mă plimbam pe o stradă pustie. Se înserase și ceva din jurul meu mă îndemna să grăbesc pasul. Poate vântul, care începuse să sufle cu putere sau sunetul frunzelor gonite pe asfalt. Ori poate doar senzația că fac parte dintr-o scenă de film. Aceea în care toată lumea strigă: Nu merge acolo! Oprește-te! Însă, tu înaintezi, neauzind spectatorii, transformându-te în actorul pe care toată lumea îl privește cu sufletul la gură.

O rafală de vânt schimbă tot acest tablou într-o secundă. Aparent de nicăieri, un afiș se dezlipi cu putere și se prinse de piciorul meu. De parcă se voia a fi citit. L-am luat, destul de sceptică și spre surprinderea mea, m-am trezit cu un zâmbet mare pe față.

Am început să citesc cu voce tare: “Omul-Păianjen: În lumea păianjenului”, din 28 decembrie 2018 la cinema în 3D. Să fi fost cuvinte magice? Sau amintirile s-au strecurat în sufletul meu și mi-au dăruit puteri nebănuite, nu știu sigur. Cert e, că peisajul s-a transformat. Liniile s-au accentuat, stropind cu culoare în jur, iar realitatea a devenit o pagină de bandă desenată. Am aruncat rapid o privire în vitrina învecinată și reflexia mea m-a făcut să râd din toată inima. Eram îmbrăcată în costumul lui Spider-Man!

Să fie posibil, oare, ca un zâmbet să aibă atâta putere? Poate, totuși, a fost vorba doar de dorința mea de când eram copil și care și-a recăpătat ardoarea. Dar cât de reală era și câtă bucurie îmi picura în suflet!

Am renunțat să mai caut explicații și am hotărât să profit de această experiență la maxim, indiferent cât avea să dureze. În acele momente mi-aș fi dorit să fiu Miles Morales -personajul principal din noua animație Spider-Man – și să am ajutorul lui Peter Parker, deoarece toți știm că “odată cu mari puteri vin și mari responsabilități”, dar eu eram singură pe o stradă. Sau cel puțin așa credeam.

Însă cum poți fi singură, când sufletul aplaudă de încântare, în fața unui vis împlinit?

Imaginea mea, copil fiind, începea să prindă contur. Eram supereroul copilăriei mele și puteam să fac tot ce doream. Să salvez lumea, să ajut oamenii la nevoie, să duc veșnica bătălie între bine și rău. Culorile însă, dansau în jurul meu și starea de bine mă invita la joacă. Așadar, am ales să mă joc! Să bucur fetița rătăcită printre ani și să o aud din nou râzând cu lacrimi.

I-am oferit un loc special, ca unic spectator, și acțiunea a început.

Din încheietura mâinii am creat în sfârșit pânza de păianjen pe care se puteau legăna zece elefanți. Am cântat și ne-am uitat la ei, plini de încântare. Am sărit în ajutorul cailor și oamenilor regelui și l-am pus, bucățică cu bucățică, pe Humpty Dumpty la loc. I-am făcut cadou o rață Cățelușului cu părul creț, salvându-i reputația. Am strigat cât ne-a ținut gura Spidel-Man, până ce Rică ne-a sărit în ajutor și am reînvățat să spunem “r-ul“!

Pe ritmul unui joc de șotron am sărit împreună de la povești, la poezii și cântecele care ne-au încântat copilăria. Am refăcut Podul de piatră, am luat pe nesimțite mărul otrăvit din coșul mamei vitrege, înainte de a i-l da Albei ca Zăpada și i l-am oferit lupului, astfel Scufița Roșie a ajuns în siguranță la casa bunicii. Am țesut multă pânză pe zăvorul iezilor, iar Capra cu trei iezi s-a bucurat ani de zile de copilașii ei.

Practic, am creat un film pentru întreaga familie. Mi-am dorit să dăruiesc tuturor, de la mic la mare, șansa să retrăiască încântarea de a fi copil. De a crede în lumea magică a poveștilor și a se folosi de imaginație pentru a se transforma într-un supererou. Unul care împarte zâmbete și superputeri. Iar mica mea spectatoare a aplaudat și a râs din toată inima! Iar eu eram cel mai fericit Spider-Man!

Vântul s-a întețit din nou și pagina s-a întors, de parcă nu ar fi existat. Și m-am trezit cândva-undeva-nu știu cum, singură pe o stradă pustie. Nu mai eram supererou și nici fetița îndrăgită nu mă mai privea. Dar surâsul, rămas răzleț pe buze, îmi era dovada că ceea ce am trăit fusese real.

Am purtat costumul lui Spider-Man și pentru o zi am revăzut culorile copilăriei. Și ce bine a fost!

Acest articol a fost scris pentru SuperBlog 2018, ediția aniversară de 10 ani.

Sursa foto: intercomfilm.ro și arhivă personală.