
Când am început să scriu articolul acesta despre Un apartament la Paris a lui G. Musso, aveam un alt nume. Între timp mi-am schimbat și numele, dar am mai citit o carte despre care aș fi vrut să vă scriu. Asa-i in viata, nu? Ne gândim, răzgândim, ne modelăm, ne schimbăm și evoluăm în funcție de oamenii pe care îî întâlnim, de locurile pe care le vizităm, de cărțile pe care le citim. O să vedeți totuși, că nu am rezistat tentației ca, pe lângă apartamentul din Paris, să vă scriu puțin și despre una dintre puținele cărți de dezvoltare personală care chiar mi-au dat de gândit, pe care cred că o voi reciti peste vreo 20 de ani.
Un apartament la Paris, a fost prima carte a autorului Guillaume Musso citită de mine. În primele două săptămâni de pandemie am citit trei cărți, iar pe aceasta am numit-o „cireașa de pe tortul meu literar” al primelor trei luni marca douăzeci douăzeci. Îl știam pe autor doar din niște recenzii, iar cartea am ales-o pentru că mi-a plăcut descrierea studiată pe sărite. Am simțit cumva că ar putea să mă determine să o citesc repede, în contradicție cu dorința mea de a rămâne totuși prinsă în ea mai mult timp. Nu știu exact de ce, dar anul acesta m-am orientat mai mult către stilul thriller-polițist, atât șa filme, cât mai ales la cărți. Poate pentru că acțiunile noastre au fost destul de limitate în viața reală și nevoia de adrenalină, de călătorii neașteptate, de experiențe noi și-a găsit împlinirea în imaginar.
Ce vă pot spune acum, după ce am citit patru cărți ale autorului, este că trebuie să le alegeți în ordine cronologică, farmecul lor fiind dat și din această perspectivă. Eu iubesc la nebunie legătura dintre cărți, mai ales când ești provocat să găsești explicația unui pasaj care te-a lăsat cu semne de întrebare, nu două pagini, ci două cărți mai târziu. Îmi place să urmăresc lucrurile de care e capabil creierul uman, așa că mă îndrăgostesc uneori de stilul unui scriitor cum este și Musso, ajungând să îi citesc toate cărțile într-un timp destul de scurt.
Povestea cărții este despre o fostă polițistă și un dramaturg care își dau întâlnire fără voia lor în apartamentul din Paris al unui pictor care a murit cu un an înainte. Dacă primele 50 de pagini îl lăsau pe Marc Levy să își facă de cap în biblioteca mea, următoarele 374 de pagini mi-au amintit că sufăr de spondiloză cervicală, fără să regret totuși descoperirea noului autor ale cărui cărți le-am epuizat în două luni. Nu îmi place să dau detalii prea multe despre o carte, pentru că nu aș vrea să scap din greșeală vreun detaliu care mie mi-a părut nesemnificativ, dar pentru altcineva este unul cheie.
Cealaltă carte, despre care v-am scris la început și pe care v-o recomand, este What i wish i knew when i was 20, a Tinei Seelig, o scriitoare americană doctor în neuroștiințe. Chiar dacă este în engleză, se citește ușor, termenii fiind chiar accesibili pentru cineva cu un nivel de engleză mediu. Cu toate că și în ea găsești câteva pasaje care par destul de comune cărților de dezvoltare personală, privită în ansamblu cartea e un indiferent de vârsta pe care o ai.
Am primit-o cadou de la o prietenă carte citește foarte mult și care mi-a spus că după ce a citit-o, a avut un dialog sincer cu ea însăși. Având în vedere că vârsta mea încă mai are drept început cifra doi, a zis că mai am ceva timp să schimb lucrurile astfel încât, când voi reciti cartea peste vreo 20 de ani, să fiu mai fericită cu mine însămi decât aș fi fost fără să o citesc.
Când zilele acestea evadările din monotonie sunt din ce în ce mai greu de împlinit și de fapt, mai puțin recomandate, cărțile sunt cei mai buni prieteni. Iubesc să mă pierd și să mă regăsesc printre povești, dar trebuie să recunosc că aștept cu mare nerăbdare și emoție să am în mâini o carte scrisă de omul frumos din spatele acestei cărți nescrise. Te îmbrățișez tare, Mona!!! <3
“Sunt deja în avion. Ne vedem peste două ore!” Am citit mesajul chiuind de încântare. Era Mara, prietena mea de o viață! Nu ne mai văzusem de câțiva ani și în sfârșit s-a hotărât să mă viziteze. Cred că avea de-a face și faptul că sosea chiar când era Săptămâna Modei la Paris, dar știam că voia să mă vadă și pe mine. Însă așa era ea. Îi plăcea să fie organizată și să nu piardă timpul….
Când mi-am auzit telefonul sunând și am văzut că era d-na Mira, am înlemnit. Știam că ceva se întâmplase. Nu lipsea niciodată duminica de la biserică, iar acum era dimineață. I-am răspuns într-un suflet. Era bolnavă. Un virus reușise să o slăbească așa de tare, încât era nevoită să stea în pat. M-a întrebat dacă am în plan să trec pe la ea și dacă da, să vin un pic mai repede și să îi cumpăr câteva…
Asta m-am tot întrebat de când s-a dat startul înscrierilor la data de 1 septembrie. M-am tot gândit și răzgândit, dacă să mă înscriu sau nu la SuperBlog. Așa am făcut mereu. În cazul în care nu știți, eu iubesc această competiție de când am descoperit-o. Am trei participări în calitate de concurent și trei ca blogger partener și juriu. Deci, categoric nu aveam de gând să stau deoparte. Însă până azi nu știam cum mă voi…
Blogosfera românească a luat foarte multă amploare. Sunt sute de bloguri. Unele generaliste, altele nișate pe cele mai diverse domenii. Mi-am îndreptat atenția spre cele nișate pe carte. Persoane care citesc și recomandă apoi cărțile lecturate. Nu de puține ori, am descoperit autori și titluri despre care nu auzisem și o recenzie citită m-a determinat să cumpăr cartea și să o citesc. Recenziile scrise pe bloguri sunt simple păreri ale unor persoane așa ca mine. Pasionate de…
V-am spus și vă repet! Oricine ce-ar zice iubirea se vinde cel mai bine. Și se citește cu aceeași ușurință. Nu contează că e prezentată ca speranță, ca tragedie, ca cea de-a 8-a minune a lumii, se vinde și se cumpără, cu toate lacrimile, dorurile, zâmbetele și îmbrățișările! Azi m-am trezit cu dorința de a scrie (din nou!) despre ea. Când e vorba de scris, însă, își pierde parcă din naturalețe. Ar trebui pus un antet…
În fiecare dimineață când mă trezesc, îmi place să deschid larg fereastra și să mă las câteva minute mângâiată de aerul rece. Există o magie în acele clipe. Am impresia că sunt doar eu cu mine. Strada doarme încă. Iar eu respir calmul începutului unei noi zile. Îmi încarc, dacă vreți, sufletul cu răbdare. Astăzi, aerul era parcă mai greu ca niciodată. O ceață densă mi se înfățișa în fața ochilor, învelind acoperișurile caselor. Am avut senzația…
Cookie | Duration | Description |
---|---|---|
cookielawinfo-checbox-analytics | 11 months | This cookie is set by GDPR Cookie Consent plugin. The cookie is used to store the user consent for the cookies in the category "Analytics". |
cookielawinfo-checbox-functional | 11 months | The cookie is set by GDPR cookie consent to record the user consent for the cookies in the category "Functional". |
cookielawinfo-checbox-others | 11 months | This cookie is set by GDPR Cookie Consent plugin. The cookie is used to store the user consent for the cookies in the category "Other. |
cookielawinfo-checbox-others | 11 months | This cookie is set by GDPR Cookie Consent plugin. The cookie is used to store the user consent for the cookies in the category "Other. |
cookielawinfo-checkbox-necessary | 11 months | This cookie is set by GDPR Cookie Consent plugin. The cookies is used to store the user consent for the cookies in the category "Necessary". |
cookielawinfo-checkbox-necessary | 11 months | This cookie is set by GDPR Cookie Consent plugin. The cookies is used to store the user consent for the cookies in the category "Necessary". |
cookielawinfo-checkbox-performance | 11 months | This cookie is set by GDPR Cookie Consent plugin. The cookie is used to store the user consent for the cookies in the category "Performance". |
viewed_cookie_policy | 11 months | The cookie is set by the GDPR Cookie Consent plugin and is used to store whether or not user has consented to the use of cookies. It does not store any personal data. |
viewed_cookie_policy | 11 months | The cookie is set by the GDPR Cookie Consent plugin and is used to store whether or not user has consented to the use of cookies. It does not store any personal data. |
Felicitari pentru casatorie, Catalina si multumesc pentru recomandari! Am avut o tentativa cu Musso, nu m-a prins, dar poate nu era momentul potrivit. Recunosc ca citesc destul de rar thriller. Cartea Tinei Seelig pare foarte interesanta.
Și eu am citit doar o carte de la el, mai am una în bibliotecă ce își așteaptă rândul. Scrie lejer și îți oferă o stare aparte. Cândva poate îl vei relua.
Da, și pe mine mă tentează tare a doua carte ❤
Casă de piatră și multa fericire, prima dată ! Apoi, mulțumesc pentru recomandare și pentru impulsul de a acorda atenție autorului, care sta în biblioteca, așteptând mă răbdător. 😃