Jurnal nescris. De vineri #2

Astăzi… e Ziua Mondială a Scriitorilor. Sentimentul pe care l-am avut toată ziua a fost unul de bucurie. M-am bucurat să mă gândesc că și eu pot începe să mă numesc așa. Scriitor. Frumos cuvânt și vis pentru mine.

La mulți ani, tuturor celor care ne bucură prin cuvânt și cărților celor care nu mai sunt printre noi!

Tot astăzi am trimis o nouă nescrisă săptămânală și iată că încerc să mă țin de promisiunea pe care ți-am făcut-o săptămâna trecută aici.

Mă gândesc… la o povestire pe care trebuie să o scriu și la subiectul noii mele cărți. Da, am prins gustul. Vreau să scriu! Așa am zis acum aproape cinci ani și așa vreau să continui să o spun. Și să o fac!

Afară… e cald și frumos. Un început de primăvară minunat. Ador aerul acesta de început. În care parcă tremură viața care abia așteptă să apară. Când eram mică, nu îmi plăcea acest anotimp. Mă grăbeam spre vară, să vină ziua mea, să merg la mare, să mă bucur de vacanță. Acum, însă, abia aștept luna martie, să aud din nou fâlfâit de aripi, să văd pete de culoare, copaci înfloriți și cer îmbujorat de încântare. Să avem cu toții o primăvară cât mai blândă!

Citesc… în continuare Theodoros de Mircea Cărtărescu, dar am început și Precum în cer de Nina Marcu și ascult Ophanim de Ana Barton.

Ascult… asta și îți mărturisesc, în caz că nu știai, că iubesc melodiile country.


Related Posts

3 thoughts on “Jurnal nescris. De vineri #2

  1. La mulţi ani, Mona dragă!
    Şi mulţumesc pentru melodie! Iubesc şi eu muzica country şi nu mă mir deloc că şi aici ne potrivim!

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *