Azi îmi miroasea a albastru, iubite! Miros de iubire stropită cu flori. Ori poate erau doar câteva doze potrivite De condimente albastre rupte din nori. Și cerul e alb acum de mirare, Văzându-ne cum ne învelim cu el. Cum lacrimile ni se pierd amândurora-n mare, Un amestec perfect de albastru etern.
Category: Nescrisele mele
Nu îmi certați condeiul!
Mi-a fost certat condeiul de atâtea ori, încât s-a strâns printre ridurile literelor și și-a ciobit curgerea. I s-a reproșat că e prea tânăr și nu poate să spună ce alții au făcut-o deja, mult mai bine. L-au condamnat că a luat locul stetoscopului și că ar trebui să stea ascuns în buzunarul de la […]
Vasile
Există o lume ascunsă privirii care a uitat să mai vadă. O lume ascunsă, inclusiv timpului. Unii ar spune că, dacă vrei minute în plus, acolo e locul de unde le poți împrumuta. Vasile era norocos. Acea lume, pentru el, era acasă. Norocos îl numesc eu. Dar ce știu eu? Eu nu am trăit niciodată […]
La mulți ani cu aduceri aminte și speranță
În ultima zi de decembrie, printre arome îmbietoare și aburii care fac capacele oalelor să danseze, gândul ți se întoarce cu un an în urmă. Fie că ești persoana care se rătăcește în nostalgie în mod regulat, fie că nu, sfârșitul unui an vine întotdeauna cu aduceri aminte. Îți amintești de promisiuni rostite și respectate […]