Mi-am spus: nu trage draperiile, lasă lumina să intre! Căldura soarelui te îngheață Când întunericul face parte din tine. Mi-am spus: nu întoarce spatele lumii! Ascultă-i vorba, chiar dacă e tăioasă. Veselia și zumzetul vieții înțeapă Când glasul îți e bocet mut în depărtare. Mi-am spus multe, Țipete și șoapte împletite, Dar mi-am uitat vorba […]
Category: Nescrisele mele
Uneori
Uneori visele îmi sunt așa de grele, încât purtându-le, îmi fac inima să trosnească. Să se rupă la încheieturi și să-și târască genunchii în țărână. Uneori mă întreb de ce nu mă descotorosesc de povara lor, de ce mai ascult de mușchiul ăla stafidit, care îmi împinge speranțe în artere. Uneori aș vrea să simt […]
Literatura, pentru voi, este…
Literatura ca utopie Travaliul încet al unor scriitori în devenire. Ce este literatura? “Literatura este prelungirea necesara eu-ului pentru a supravietui, spatiul-timp in care zero se confunda cu infinitul si imaginatia e la ea acasa.” – Daniela Toader “Literatura este, pentru mine, putința de a trăi veşnicia înainte de vremea cuvenită tuturor sfârşiturilor ființei mele.” […]
Doar o șuviță de păr
Au trecut aproape doi ani de când eu nu am mai ieșit în lume. Da, este un adevăr mai puțin știut și o realitate mult mai puțin înțeleasă. Nu m-am călugărit (deși și o călugăriță socializează mai mult ca mine, foarte neinspirată alegerea de cuvinte, în fine) nici nu m-am închis între patru pereți. Pur […]