
Similar Posts

Cură (grozavă) de slăbire
Azi m-am trezit cu gândul la Grozavii mei. Mi s-a făcut un dor așa…grozav de ei! Mă tot gândeam oare ce mai fac, cum sunt. Știți nu i-am mai văzut de multă vreme. Tot prinsă cu ale mele treburi, pierdută printre rânduri, viață, cuvinte și saloane cu miros de șerbet, i-am cam pierdut din vedere și de ce nu, amintire. De dimineață, după ce mi-am savurat cafeaua cu un zâmbet pe buze, m-am decis că musai trebuie…

Cărți noi în bibliotecă
Acum aproximativ o lună am primit din România două pachete pe care le așteptam de multă vreme. Unul a fost cu premiile câștigate la SuperBlog în primăvară, iar al doilea a fost plin de cărți! Momentan prefer să comand cărțile dorite în țară și când am un anumit număr îmi sunt trimise în Franța. Știu că sunt posibilități de comandă cu transport internațional, însă nu am găsit eu încă varianta avantajoasă pentru mine. Vă ziceam că o…

Mi-a oferit albastrul
Am iubit marea întotdeauna. Nu-mi amintesc când am văzut-o prima oară, dar știu exact momentul când am simțit-o. Aveam 13 ani și cu două săptămâni înainte, murise tatăl meu. Aveam deja plătită excursia la mare, așadar împreună cu mami am hotărât că nu e cazul să renunț. O schimbare de peisaj o consideram benefică. Eram sătulă de lacrimi, întuneric, miros de lumânări arse. Am stat aproape două săptămâni. Într-o după-amiază târzie, am poposit un pic mai mult…
Pași de Em Sava și Axel
Am intrat în lumea Pașilor, a romanului Pași de Em Sava și Axel, cu multă curiozitate și nerăbdare. Aveam o idee despre drumul pe care îl voi parcurge, cel puțin așa credeam. Dar, pagină cu pagină, pas cu pas am realizat că o carte se trăiește atunci când o citești întreagă. Nici un fragment nu îți poate reda cu adevărat atmosfera reală. În Pași de Em Sava și Axel avem parte de o poveste de dragoste. O…

Pe aripa unui vis
Zburau amândoi de ceva vreme, aripă lângă aripă, plutind spre necunoscut într-o armonie perfectă. Ea încă simțea amprenta mâinilor ce o strânseseră destul de tare, în momentul când îi dăduseră drumul spre libertate. Avea legat un bilețel de picior. Își știa menirea. Trebuia să zboare până la o destinație anume, purtând cu ea cuvinte, sentimente, trăiri. De fiecare dată își imagina textul purtat, creiona povești și aștepta cu nerăbdare întâlnirea cu destinatarul. Făcuse de nenumărate ori drumuri…

Nescrisa de vineri – din culise
Nescrisa de vineri a fost o idee îndrăzneață, ca multele pe care le-am avut de-a lungul timpului, dar pe care le-am abandonat pe rând, însă de data aceasta totul s-a transformat în scop, direcție și sens. Astăzi newsletter-ul săptămânal este bucuria constantă pe care mi-o și o ofer. După gândirea mea în dar v-am spus că am să revin cu un articol în care să vă povestesc despre ce și cum, de ce și cât de bine e…
Visătoarea din mine-ţi mulţumeşte. Bănuiam că-s aşa, dar acum e o certitudine 🙂
Yeey! Mă bucur că s-a potrivit! ❤ Te îmbrățișez tare 🤗
Vai, am devenit cititor ocazional. Din păcate, asa este, de câteva luni bune. Sper să vină luni mai liniștite, timp mai mult.
Un test minunat, Mona, mi-a fost tare drag să îl fac. ❤️❤️❤️ Și am și ebook ul, mulțumesc!
Te îmbrățișez,Dana! Lasă că ne revenim noi și recuperăm! ❤
Mulțumesc! Da, aşa sunt cum mi-a “ieşit”, adică bine!
Dacă e bine, e perfect! ❤ Sper că te-am făcut să zâmbești. Te îmbrățișez 🤗
Sigur!😊🤗
Sunt o visatoare incurabila. Multumesc pentru test, a fost placut.
Mă bucur că ți-a adus un zâmbet! Și îți mulțumesc pentru semnul lăsat! O zi minunată să ai! 🤗