„Caterina” este cel de-al doilea roman al scriitoarei Corinne Rakoczy, un roman de dragoste istoric, cu accente fantastice, al cărui fir conducător este blestemul. Un blestem lansat cu gură de moarte de o femeie trădată, undeva în secolul al XIX-lea, și stins abia o sută de ani mai târziu, după ce a făcut adevărate ravagii în familiile celor vinovați de sinuciderea acesteia.
Caterina Caloteanu, căci despre ea este vorba, este personajul principal al cărții, ce – culmea! – moare chiar la început. Dar asta nu ne împiedică să-i simțim în permanență prezența-i ce pare că, din umbră, conduce firul epic al romanului, fiind – așa cum am precizat și în prefața pe care am avut onoarea s-o semnez – „precum un păpușar, în egală măsură malefic și suferind”.
„Caterina” este un roman al sacrului și al profanului, al întunericului și al luminii, al eternei lupte, nu neapărat între bine și rău, cât între blestem și dragoste, aceasta din urmă, ieșind, până la urmă, învingătoare, căci moartea, crima sau violul nu au decât o singură mântuire ce este posibilă doar prin iubire.
Corinne Rakoczy reușește să surprindă obiceiurile, superstițiile și credințele oculte (descântece, fantasme și chiar spiritism) ale satului românesc aflat în plin proces de transformare, între secolele al XIX-lea și al XX-lea, revoluția lui Tudor Vladimirescu de la 1821, revoluția de la 1948, răscoala de la 1907, primul război mondial sau criza economică ce i-a urmat, toate alcătuind fundalul perfect pentru dezvoltarea acțiunii și evoluția personajelor.
Atenția la detalii a autoarei, combinată cu tehnica colajului, reușește să ne teleporteze în timp, creându-ne senzația de spectator al unei piese de teatru ce se joacă în momentul citirii, pe mai multe planuri ce se suprapun sau se întrepătrund, legate între ele mereu de același blestem inițial al moartei Caterinei, motorul caruselului emoțiilor imposibil de oprit pe parcursul întregii lecturi.
Dar, la o privire mai atentă, blestemul nu este etern, nu este invincibil și astfel lasă loc ideii principale a romanului, idee regăsită din belșug în literatura română – mai cu seamă cea populară: atingerea nemuririi (exprimată cel mai des prin sintagma „tinerețe fără bătrânețe și viață fără de moarte”).
Aceasta este posibilă dacă înțelegem că
Vă invit să descoperiți fascinanta poveste a Caterinei, femeia eminamente definită de blestem, suferință și moarte, a cărei putere, peste veacuri, a fost capabilă să mutileze nenumărate destine, învinsă fiind doar de puterea iubirii curate, iubire ce, spre norocul nostru, al fiecăruia dintre noi, ne este accesibilă spre mântuirea colectivă și personală.
Recomandarea cărții Caterina ne-a fost făcută de Cristina pe care o puteți citi pe Cristina Lincu, dar mai ales în paginile cărților care îi poartă semnătura: Eu, o mamă (im)perfectă, Amn3zia și Liberă!
Mulțumim, Cristina!
Foarte interesanta recomandarea! Multumesc mult, Cristina, Mona!
Și pe mine m-a făcut tare curioasă. Chiar nu știam cartea. Te pup! 😘
Ce subiect interesant, tare curioasa m-ai făcut! Trec cartea pe lista.