Știu, veți da cu pietre-n mine, cartea mea preferată este o carte de dezvoltare personală... Vă provoc.
“Secretele succesului în era digitală” este prima carte de acest gen pe care am citit-o. Pănă pe la jumătatea cărții nu rezonam deloc cu ce citeam, dar apoi, nu-mi dau seama de ce, am făcut click și am simțit că m-am conectat.
Mi-a deschis mintea partea în care autorul scria că oamenii care judecă și îi critică pe ceilalți consumă foarte multă energie inutil. Și autorul avea dreptate.
Ăla a fost și momentul în care am reflectat puțin la ce am citit, iar apoi am conștientizat. Eu mă consumam foarte mult criticându-i pe alții și judecând persoane, iar asta era total greșit.
La scurtă vreme după, m-am desprins de grupurile de bârfitori de la muncă și am început să mă înconjor doar de oameni pozitivi, cu o abordare corectă, care duce la evoluție, de ambele părți.
Un alt pasaj cu care am rezonat a fost acela că ești cu adevărat bun atunci când înveți pentru tine, dar îi ajuți pe ceilalți, să ajungă la același nivel cu tine. Valoarea unei echipe este dată de cel mai slab membru al ei. Nu am uitat nici acum asta, prefer mereu evoluția colectivă în detrimentul celei individuale.
Cartea m-a ajutat să devin un om mai bun și, în același timp un lider mai bun.
Era responsabilitatea mea să conduc și gestionez echipa de la muncă, iar schimbarea de atitudine chiar mi-a adus super-rezultate.
Mereu am zis că genul ăsta de cărți nu trebuiesc citite mot-a-mot, ci cumva judecate prin filtrele proprii.
Mi se pare că dacă rezonez cu o singură idee și reușesc să o adopt, am câștigat.
Această carte mi-a deschis mintea și m-a învățat să mă concentrez mai mult pe mine, ca să îi pot ajuta și pe ceilalți. Până la urmă, cred că forma supremă de egoism este să ajungi persoana care îi poate ajuta pe toți ceilalți, fără să aștepți nimic în schimb. Recompensele oricum vor veni, chiar dacă nu în mod direct. Universul lucrează în moduri miraculoase… și se pare că mă urmărește și pe Medium.
De fapt, nu am o carte preferată, în adevăratul sens al cuvântului.
Când eram mic, cartea mea preferată era Iliada, apoi Ultimul Mohican, dar pe măsură ce evoluez, din punct de vedere uman, observ că și cărțile preferate se schimbă. “Secretele succesului în era digitală” a fost cartea mea preferată în momentul ăla, când eram în acea etapă a vieții.
Haideți să și dezbatem puțin. Voi de ce citiți sau de ce nu citiți cărți motivaționale?
Îi mulțumesc Monei că mi-a oferit șansa să scriu și public acest articol la ea pe blog. Ne mai citim, vă doresc tuturor 99+ experiențe care să vă deschidă mintea și să vă ajute să deveniți persoanele pe care vi le doriți.
Eu îți mulțumesc, Răzvan!
Și eu fug de cărțile de dezvoltare personală, am citit vreo doua care m au scos din sărite. 😂 Probabil nu am găsit o pe cea potrivita, care chiar să mă facă să rezonez, să rămân cu ceva. Recomandarea ta pare o carte de acest gen care merita citita.
Da, cred cu tărie că trebuie să ți se potrivească. Și să le și descoperi la momentul potrivit.
Eu citesc astfel de cărți, dar nu toate mă prind. Unele sunt extrem de utile, altele… parcă ar încerca să îndoctrineze cititorul. La acestea din urmă renunț
Selectarea e obligatorie. Dar, da unele chiar pot fi foarte utile. Nu îți zic ceva neapărat nou, dar îți reamintesc anumite lucruri sau chiar îți oferă o altă perspectivă.
Nu zic nu cartilor de dezvoltare personala, desi le citesc destul de rar. Eu am invatat mai multe lucruri utile din cartile de fictiune si cred ca din orice carte care vrea sa transmita cu sinceritate anumite mesaje se poate desprinde ceva, trecand, bineinteles, totul prin filtrul propriu, asa cum spune si Razvan. Gasesc utila recomandarea lui si ii multumesc!
Cred că dacă citești o carte la momentul potrivit ai mereu ceva de învățat. Indiferent de gen. Și pe mine m-a făcut curioasă 🙂