Recenzii nescrise

Cum se simte Teatru în stomac de Simona Poclid

iubesc veninul ochilor ce nu cuvântă încet, până ce inima ți se afundă, haide, cântă

Teatru în stomac de Simona Poclid

Se cuvine să facem liniște. Luminile s-au stins, forfota vieții își mai păstrează doar o adiere de șoaptă, iar cortina s-a ridicat. Cu ochii lipiți de scena din fața noastră devenim spectatori la…

“Un soi de teatru pe care nu știu a-l scrie”

Simona Poclid

Îndemn de a comanda cartea
Dați click pe poză

O! Dar, a știut! L-a scris, iar noi privim scena strivindu-ne aplauzele în mirare…

De la primele rânduri mirarea pune stăpânire pe noi. Deoarece ne trezim aruncați, fără niciun avertisment, într-o splendoare a cuvântului. Limbajul scriitoarei este fascinant. Versatil, genial, aspru și blând deopotrivă. Cuvânt plămădit din țărână și vis.

Teatrul își derulează actele și își schimbă decorul, mereu și mereu, dar noi rămânem încremeniți pe scaune și începem să simțim, să ne simțim fiecare colț de gând, fiecare cută a inimii.

Pentru că această carte nu se citește, se simte!

Imediat ce ni se înfățișează prima scenă, ochii ni se împrietenesc cu un “întuneric silit să trăiască cu sine și să-și imagineze, din vreme în vreme, că este lumină”. Și cu un firesc împletit cu (i)realitate facem cunoștință cu cele două personaje principale: Tânărul și Bătrânul. Doi oameni (oare?) agățați de suflete. Speranțe, îndemnuri, vise, care rătăcesc prin lume și până la capătul ei.

Ce caută, de ce nu părăsesc scena, cum pot ei să fie palpabili chiar dacă inimile lor au plecat de mult timp sătule de suferință? Cine îi ține? Cine sunt?

Bătrânul își duce mâna slabă pe piept și ochii i se măresc. Un tremur de gheață îl stăpânește și gura întredeschisă strigă mut. Mâna îi intră cu totul în pieptul unde cândva îi stătea inima. Prin gaura aceasta, se vede peretele murdar din spate și câteva amintiri amestecate. Din cauza șocului, bătrânul începe să plângă, să strige și să se lovească. Își smulge părul, caută cu mâna inima, dar degetele se afundă până dau de niște cioburi din coaste care, încă ascuțite, taie.

(Tânărul îndurerat): Vezi? E plecată de atât de mult timp, încât nici măcar nu mai e sânge prin jur. Nici tu nu mai știi de ea. Dacă aceasta este nebunia, ai trăit-o înaintea mea. Atât de timpuriu, încât ai uitat cuvântul ce nu ți-a putut cuprinde durerea și ai continuat să fii.

Iris însângerat – Teatru în stomac

Metafora celor doi mi-a scuturat multe întrebări pe care nici nu știam că ar trebui puse. Toată cartea este o metaforă. Chiar o reinventează, dacă îmi permiteți. E un teatru absurd și real. Ciob de viață care încearcă prin fiecare rând să zgârie speranța și iubirea.

Veți spune că despre aceste vise concepte s-a scris și s-a rescris. Și ați avea dreptate! Dar, oare nu au fost și sunt trăite și retrăite tot atât de des? Sunt! Chiar azi unul dintre voi sunteți Tânărul, poate chiar amândoi.

Ca simplu spectator am simțit acest teatru ca un drum înspre împăcare. Decorul fiind însăși viața.

Tânărul e Speranța. Speranța în viață după suferință, în puterea iubirii, în veșnicia ei. Bătrânul e Dovada. Dovada că poți continua să fii, că există mereu ceva peste puterea noastră de înțelegere.

M-aș putea opri aici. V-aș putea spune: sorbiți-vă sufletul din cană și pipăiți-vă plămânul plămădit cu os, haideți să ne liniștim și împreună vom adormi în pumnii strânși ai lumii, odihnindu-ne gândurile pecăpătâiul inimii, șoptindu-ne un veșnic adio

Da! V-aș putea spune asta! Dar…

Doamne, cum zbiară o arătare în mine. arătarea iubirii. perfidă și greoaie. câte din mine ia fără să ceară. și mă lasă gol la marginea șanțului. doar cu frunza pe mine…

Contracoperta – Teatru în stomac

Dar…Iubirea își face apariția.

În scenă intră Spin. Cel puțin, numele ei. Deoarece ea a fost prezentă de la început. Un personaj complex, dar pe care, recunosc, mi-a fost cel mai greu să-l simt. Ori poate l-am simțit prea mult…

E Iubirea, Femeia, Păcatul și Suferința. Am iubit-o în diferite roluri pe care le are de-a lungul cărții și nu am înțeles-o în altele.

Totuși, Spin e un caracter de care cred că vă veți apropia doar tiptil. Unii o veți adora, alții condamna. Însă de înțeles pe deplin, nu știu… Aș fi curioasă să aflu.

Eu am ales să mă retrag în descifrarea Regizorului.

Doamne, câtă mirare și încântare am simțit când am aflat de existența lui! E imaginea unui Deus dezamăgit. Ori e o oglindire a Hazardului. Sau, după cum spune însăși autoarea, el este copilul flămând, care nu a găsit nimic în iubire, ori în vise, pentru a se hrăni.

El este responsabil pentru toată această piesă de teatru, la care am fost martori până acum. Bolnav de iubire și viață, rătăcit printre vise, renunță la a mai avea grijă de personajele lui.

Aș, ce proști sătui, se gândește Regizorul și scuipă. Saliva plesnește niște frunze în cădere și-l mâhnește. Voise să scuipe inimile ghiftuite din stradă.

Copilul care nu a vrut să crească – Teatru în stomac

Acum am vrea să urmeze un antract. Să păsim tăcuți în foaier peste sufletul nostru căzut. Să ne gândim la ce am citit, la ce am văzut și mai ales simțit

Dar Spin nu ne lasă. Cu abilitate preia rolul Regizorului și ne trezim atrași într-o altfel de poveste. Naivă, inocentă, pe alocuri cinică, aprigă și furioasă. Începem să simțim cu adevărat Iubirea. Acea abia dată în pârg, lipsită de consecințe, dacă acceptăm, că Suferința e parte din ea.

Scenele întorc paginile cu foșnet de mirare. Una după alta ne duc în momentul în care un Bătrân îndrăgostit ne spune Adio…

E timpul să cadă cortina. Ne plângem aplauzele și ne mângâiem părțile din noi descrise, cu atâta măiestrie, de Simona Poclid.

Așa am simțit eu cartea Teatru în stomac. Voi oare cum o veți simți?


Cortina cade. O vom mai ridica, dacă nu se va pune prea mult praf și dacă cumva, între timp, nu va ucide cineva visele.

Vom adormi în pumnii strânși ai lumii – Teatru în stomac

Colorată, veselă, optimistă și extrem de pasionată; pe numele meu, Mona. Scriitor, Blogger, Coordonator Club de Carte QUARTO, Editor Editura QUARTO. O Nefirească încadrată perfect în Firesc.

71 Comments

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *