iubesc veninul ochilor ce nu cuvântă încet, până ce inima ți se afundă, haide, cântă Teatru în stomac de Simona Poclid Se cuvine să facem liniște. Luminile s-au stins, forfota vieții își mai păstrează doar o adiere de șoaptă, iar cortina s-a ridicat. Cu ochii lipiți de scena din fața noastră devenim spectatori la… “Un soi de teatru pe care nu știu a-l scrie” Simona Poclid O! Dar, a știut! L-a scris, iar noi privim scena strivindu-ne aplauzele în mirare… De la primele rânduri mirarea pune stăpânire pe noi. Deoarece ne trezim aruncați, fără niciun avertisment, într-o splendoare a cuvântului. Limbajul scriitoarei este fascinant. Versatil, genial, aspru și blând deopotrivă.…