Gândirea mea în dar

Dacă nu ai timp să citești, dă play și ascultă nescrisa de azi, în timp ce faci o altă activitate. Eu îți mulțumesc că îmi ești!

Săptămâna aceasta mi s-a întâmplat ceva, care m-a făcut, iată, să mă așez în fața laptopului și să vă ofer gândirea mea în dar. Zilele trecute am observat că o prietenă nu a mai postat de ceva vreme. Când zic ceva vreme mă refer la mai bine de o lună. Și nu îi stătea deloc în caracter. Cel puțin din câte știam eu. Pentru că este vorba despre o persoană dintre voi, cei care îmi sunteți și pe care nu am avut încă bucuria să vă cunosc și offline.

Dar vă consider prieteni. Foarte buni prieteni pe unii.

Când am observat absența, i-am trimis un gând bun pe messenger. Au trecut încă două zile și nu am primit niciun răspuns, iar mesajul rămăsese necitit. După ce mi-am alungat gândurile negre că, Doamne ferește, s-a întâmplat ceva, m-am gândit că poate pur și simplu a decis să ia o pauză de la rețelele sociale ori a fost blocată din cine știe ce motiv, știți că se mai poate întâmpla.

Dar odată cu acest gând mi-am dat seama că nu am cum să dau de ea. Nu era vorba că voiam ceva de la ea. Voiam doar să știu că e bine, să văd ce mai face. După cum v-am spus, chiar dacă nu vă cunosc (încă) pe toți care îmi sunteți și offline, pe mare parte dintre voi vă consider prietenii mei. Mă urmăriți și mă citiți de ani de zile. Am avut discuții, am participat la activități împreună, mi-ați scris, ne-am fost. Și ne suntem. Bun. Deci ce era de făcut? Chiar nu îmi doream să nu mai am nicio posibilitate de a da de ea. Și mi-am amintit că e abonată la nescrisa de vineri. Ce fericită am fost! În câteva minute i-am scris un mail și în aceeași zi am primit răspunsul mult așteptat. Era foarte bine, alesese ea să ia o pauză de la Facebook și Instagram. Să se deconecteze de lumea virtuală, dar nu neapărat de oamenii pe care îi avea acolo. Am făcut schimb de numere de telefon și am povestit vrute și nevrute câteva zeci de minute bune.

De ce v-am povestit toate acestea?

Pentru că mi-am dat seama cât de mult investim în anumite relații și oameni, dar depindem de alții, de diferite platforme și diferite contexte, pentru a putea păstra acele relații.

Vă amintiți când a căzut toată Meta? Facebook, Instagram și WhatsApp, fără niciun avertisment, nefuncționale! A fost, cred, prima dată când fiecare dintre noi am realizat că dacă nu ar mai exista rețelele sociale, viața nu s-ar termina, dar ar exista oameni cărora le-am duce lipsa cu adevărat. Eu am avut atunci noroc că dădusem chiar cu două sau trei săptămâni înainte drumul la newslettere și aveam deja mâna mea de oameni înregistrați cu adresele de mail. Și la fel ca zilele trecute, am avut o linie de comunicare deschisă și la îndemână dacă ar fi fost nevoie.

Nu îmi place să depind de alții!

Da, am spus-o! Faptul că sunt musafir în casa cuiva, pentru că exact așa suntem toți pe aceste platforme, mă face mereu să mă simt pe picior de plecare. Mă simt bine, dar nu sunt acasă. Mă bucură timpul pe care îl petrec cu voi, dar îl simt cumva limitat. Mult mai mult decât îl limitează firescul.

Am peste 4000 de oameni care îmi urmăresc activitatea pe pagina de Facebook a acestui blog, 500, fără trei follow-uri, pe Instagram și încă peste 700 de prieteni – reali, chiar dacă ne petrecem prietenia virtual – pe profilul personal. Dar dacă domnul Zucky se hotărăște că e cazul să se odihnească sau că ne-a găzduit prea mult și ne poftește să plecăm la casele noastre, ce ne facem? De plecat plecăm și din fericire mereu vom avea unde, dar cu cine? Nu v-ar părea rău de unele prietenii legate? De unele relații chiar, în care ați investit, pentru care ați muncit? Mie da!

Mi-ar plăcea să vă iau pe toți cu mine. Să ne fim cu bucurie mereu!

Da, mi-ar plăcea să vă spun: uite, te poți abona AICI la newsletter-ul pe care îl trimit în fiecare vineri dimineață. Sau dacă nu vrei acum, poți oricând să intri pe monasimon.ro și să vii în lumea mea! Ai și în meniul principal o pagină specială – Abonare newsletter – și la vedere există și o imagine pe care exact asta scrie: Vino în lumea mea! Dai click și prima alegere e făcută, îți mai rămâne doar să mai faci câteva și nesscrisa de vineri îți va poposi în inbox. Vei avea mereu vești de la mine și vei putea comunica cu mine. Îmi vei putea – o poți face și acum – scrie pe mona@monasimon.ro.

Da, v-am zis toatea astea, dar știu că nu îmi veți fi toți! Știu că nu toți vă veți abona și e bine și așa. Pentru că știu că încă avem o casă, chiar dacă e a altcuiva, în care să continuăm să ne fim, iar dacă vreodată nu se va mai putea, fiecare dintre voi veți ști unde mă găsiți.

Poate veți spune că invitația e tot într-o casă care nu-mi aparține, dar atunci vă spun că, da, platforma nu îmi aparține, însă am “închiriat” o părticică din ea, iar alegerea de a-mi oferi datele voastre de contact, o modalitate prin care să continuăm să ne fim, este a voastră și asta nu ne-o poate lua nimeni foarte ușor. Și că urmează și… dar asta vă voi spune mai încolo.

Acum trag o linie și merg mai departe

Primele trei luni din an au trecut repede, dar am reușit să mă bucur de ele. Am pornit în ianuarie cu câteva obiective:

• Să adun peste 100 de OAMENI, nu simple adrese, în lista de abonați la nescrisa săptămânală ✅
• Să duc cu succes la bun sfârșit proiectul pilot S.I.M.T. (Scris, Inspirație și Motivație pentru Tine) ✅
• Să gândesc strategia, să descopăr resursele și să aleg oamenii potriviți, care să mă îndrume, pentru programul S.I.M.T. care va începe anul viitor ✅
• Să gândesc și să îmi descopăr propriul meu fel de a fi pe rețelele sociale, când și cum să postez, dar mai ales ce și unde 🔛
• Să termin romanul Locul unde mai trăia ziua și să îl trimit editurilor ❌

După cum vedeți, pe unele le-am bifat cu succes, dar nu pe toate. Și nu e vreo problemă! Nu mă mai grăbesc. Ce fac, fac cu scop, dar mai ales cu bucurie! Muncesc, dar nu pun presiune. Visez, dar îmi țin bine lipite tălpile de pământ. Încă nu sunt pregătită să zbor, dar învăț să îmi făuresc aripi.

Gândesc, mă gândesc și caut mereu modalități prin care să vă ofer bucurie. Iar luna Aprilie nu va face excepție. Vă aștept cu drag să descoperiți tema celor patru newslettere din aprilie, să dăm startul la Clubul de lectură și în special aștept să îmi descopăr fetele mele simțitoare care vor porni împreună cu mine în aventura Atelierelor S.I.M.T.

Vă aștept cu sufletul și cu mintea puse pe treabă. Cu gândirea mea scuturată de “dar-uri“, cu ea clară și cu scop. Cu ea în dar.

Sursa foto: canva.com