V-am spus și vă repet! Oricine ce-ar zice iubirea se vinde cel mai bine. Și se citește cu aceeași ușurință. Nu contează că e prezentată ca speranță, ca tragedie, ca cea de-a 8-a minune a lumii, se vinde și se cumpără, cu toate lacrimile, dorurile, zâmbetele și îmbrățișările! Azi m-am trezit cu dorința de a scrie (din nou!) despre ea. Când e vorba de scris, însă, își pierde parcă din naturalețe. Ar trebui pus un antet cu mențiunea Da capo al fine. Deși cuvintele saltă de încântare, ca notele pe portativ, sensul lor se joacă de-a v-ați ascunselea, cu cei care citesc. Înțelegi ce îți spune inima în acel moment și poate fi totul sau nimic.

Apoi brusc, mi-am amintit de vorba Potecuței care spunea, cum numai ea poate, că despre iubire nu prea se poate vorbi la modul general, poate doar cei care o tratează ca pe un obiect de studiu, trebuie căutați doi ochi şi să le atribui o culoare… Așadar, azi scriu despre iubirea mea cu ochi căprui!

Prezentă în viața mea de când a trebuit, a rămas alături de mine mereu. Ochii mei m-au și trădat, fiind mai alunecoși din fire. Nu degeaba se spune că la donna e mobile. Înșelătoare mi-au fost și sentimentele mele, uneori chiar în siguranța lor. Spre norocul meu sub sprâncenele, de multe ori arcuite în semn de întrebare, dar mereu desenând răbdarea, se găseau acei ochi căprui, care mă ancorau în realitate.

Mă întrebau mereu Ce carte ai mai citit? Ce film ți-a plăcut cel mai mult? Tu cum ești? Cum te simți? Ești fericită? Ce îți dorești? Ți-am spus azi cât de mult te iubesc?

Despre ea, iubirea mea cu ochi căprui voi putea scrie întotdeauna. Cuvintele nu-și vor pierde sensul chiar dacă vor fi puțin sau deloc înțelese de cei care le citesc…

P.S. V-am spus și vă repet Azi vreau să facem dragoste 🙂