În căutarea răspunsului

Salut, draga mea!
Azi mă gândeam la tine și am zis să încerc să îți scriu. Cine știe, poate chiar îmi vei răspunde. Țin minte că erai tare vorbăreață și veselă! Dar așa ești la 14 ani. Adolescența îți mai aruncă furtuni în suflet, dar nu reușește să șteargă inocența copilăriei de tot.
Oare îmi vei răspunde?

Hey, salut!
Vai de mine, dar nu mai știi să scrii scrisori? Acum văd că toate lucrurile se fac pe internet. Eu nu știam ce e asta. Mai ții minte cum stăteam seara și ne așterneam gândurile pe hârtie? Unde s-au dus acele vremuri?

Timpul trece, evident! S-au inventat mult mai multe lucruri decât îți poți imagina! Avem telefoane fără fir, nu râde! Nu vorbesc de cele fixe. Sunt telefoane mobile. Celulare! Le iei cu tine oriunde, poți face chiar poze cu ele. Și multe altele. Însă, să nu pierdem vremea cu asta. Nu pentru asta te-am chemat să vorbesc cu tine.

Chiar? De ce sunt aici? Mă lăsaseși uitată de multă vreme. Ce s-a schimbat?

Multe s-au schimbat, draga mea! La vârsta ta nici nu poți să îți imaginezi! Și nici nu îți cer. Ești aici pentru că m-am rătăcit un pic în nostalgie. Vreau să te întreb, totuși, ceva. Îți mai amintești prima întâlnire avută? Iar râzi! Nu mă mir, așa eram, dar serios, oprește-te un pic! Te întreb cu un scop. Știi că azi sunt bine. Mai bine decât ai fi putut tu visa. Însă, aș avea nevoie de ajutorul tău. Nu îmi amintesc ce a însemnat pentru noi prima întâlnire. Cu acea persoană pe care o consideram a fi cea mai importantă din lume. Chiar am uitat. Îmi poți spune câte ceva?

O, Doamne! De unde, până unde? Nu îmi amintesc nici eu exact. Știu că eram într-o tabără la mare și ne-a invitat seara la o plimbare pe faleză…

Da, așa parcă îmi amintesc și eu! Dar cu ce eram îmbrăcate?

Serios?! Eram vai de capul nostru! Nu ne-am gândit că trebuie să ne punem în bagaj ceva potrivit pentru această ocazie. Din câte țin minte, aveam un top scrurt și o fustă doar de formă. Ce te aștepți? Aveai 14 ani ai uitat? Și acum tu o numești prima întâlnire,dar a fost de fapt: hai să bem un suc pe malul mării. Îți trimit o poză dacă vrei. Uite-o! Te-ai pozat cu maimuța înainte de marea așa-zisa întâlnire 🙂

20181128_1405513891980030202815955.jpg

După ce te oprești din râs, îmi spui și mie despre ce este de fapt vorba?

Ascunde poza și hai să vorbim de ce mi-am amintitit de tine. Spre fericirea noastră, am întâlnit dragostea. Am întâlnit acel om care să ne dăruiască tot. Însă, s-a întâmplat foarte repede. Noi, practic, nu am avut parte de acel început clasic. Și nu am avut niciodată “o primă întâlnire”, după cum bine știi. Ne cunoșteam și într-o zi am hotărât, după câteva pahare de vin și multe hohote de râs rătăcite prin povești, să mergem la gară și să luăm primul tren. Să evadăm pentru câteva zile. Și asta am făcut! Când ne-am întors acasă, eram logodiți.

Astăzi mă gândeam că ar fi frumos să îi fac o surpriză și să-l invit la prima noastră întâlnire. De aceea am nevoie de ajutorul tău. Nu mai știu cum să procedez. În primul rând, cu ce mă îmbrac?

Sunt mândră că ești vresiunea mea matură! Și că ai reușit să îmi îndeplinești visele! Mai puțin partea cu: eu cu ce mă îmbrac?. Serios? Chiar crezi că mai are importanță?

Categoric! Vreau să îl impresionez. E zi de zi alături de noi. Și m-a văzut în toate ipostazele. Abia trezită de pe somn, obosită, mamă a copiilor noștri, cu bune și rele, dar a uitat, ori poate chiar nu mai știe, cum sunt eu îmbujorată de emoție și gătită după un singur trend: EL!

Acum după 13 ani de când suntem împreună vreau să-l surprind și să îl invit în oraș. On a date. Dar cum să fac să îl impresionez?

Pentru asta ai apelat la mine? Ești drăguță! Se vede că ai uitat ce credeai la 14-16 ani! Singurele lucruri pe care ți le pot împrumuta sunt emoțiile, roșeața din obraji și entuziasmul. Însă, ceva îmi spune că nu le-ai pierdut pe drum. Cred că o rochie elegantă, care să te avantajeze este perfectă. De ce să te complici?

Nu încerc să mă complic, dar știi cum îți simțeai inima în gât și oricât te uitai în oglindă nu era suficient? Cum fiecare gând sau scenariu creat îți accentua roșeața din obraji?Culmea, după atâția ani, așa mă simt acum. Cred că de aceea îți vorbesc. Am nevoie să îmi reamintesc cum se țin în frâu aceste trăiri. Tu cum ai reușit?

Mă faci să zâmbesc! Eu încă sunt pierdută în iubiri eterne și machiaje care trebuie aplicate inclusiv când duci gunoiul. Tu m-ai depășit. Tu deții răspunsul! Pășește cu încredere și trăiește-ți viața! Viața noastră! Bucură-te de prima întâlnire cu iubirea vieții noastre!

Așa voi face! Și tocmai am găsit și pantofii potriviți! Mulțumesc! Poate vom mai vorbi uneori, când mă voi mai delecta cu amintiri! Acum sunt fericită că am găsit răspunsul 🙂

20181128_1406268738040248607254290.jpg
La 16 ani visele se văd în ochi. Eu așa cred. Voi?
large_img_1535224
Rochia aleasă. Culoarea nu îl va surprinde. E roșu! Bineînțeles 🙂
middle2_img_1648212
Pentru impresie. La sfârșitul serii voi fi desculță și mă va purta în brațe! Sper 😉

Acest articol a fost scris pentru SuperBlog 2018, ediția aniverasară de 10 ani

Sursa foto: answear.ro și arhivă personală

answear-patrat
Sponsor

9 thoughts on “În căutarea răspunsului

  1. Trebuie să fie tare fericită puştoaica acum. Şi mai ales mândră de ce-a devenit! 😉
    Mi-a plăcut mult de tot! Are tot ce-i trebuie articolul ăsta, sper să fie apreciat aşa cum merită!

  2. Sunt convins ca dupa aceste gânduri exprimate în cuvinte, “EL” te va purta pe brate în fiecare sfârsit de seara al vietii, si nu doar la sfârsitul serii, ci chiar în toiul iernii si-n fierbinteala verii… 🙂
    Un Weekend minunat, binecuvântat, draga Mona !

  3. De la poza in negru la poza de pe coperta nu s a schimbat nimic la tine. Wow! Și articolul e atât de subtil, ca nu m am prins ca e despre Answear, decât după ce am dat click pe pantofi ?

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *