
Visele se trăiesc noaptea. Și cele născute din subconștient, dar mai ales cele care prind contur când stai cu ochii deschiși și îți imaginezi un posibil viitor. Fiecare idee îndrăzneață pe care am avut-o și pe care am transformat-o în realitate mi-a apărut în acele momente de reverie. Au fost și sunt ca niște boboci de floare albă, îmbibați de parfumul speranței.
Asta m-am întrebat când m-am așezat în fața foii nescrise de pe monitor și am început să compun povestirea pe care am înscris-o în concursul organizat de SIONO Editura. Au urmat aceleași nopți, atât de cunoscute mie, în care priveam ideile, dorințele, speranțele mele unindu-se într-un buchet de alb nedeschis încă prezentului.
Până ce, într-un miez de noapte oarecare, unul dintre visele mele mari a început să înflorească. Am primit vestea că da! Da, Greșeala mea va fi ocrotită de coperți, că va rămâne neștearsă. Și azi o am în mâini și în suflet. Alături de toate prietenele ei în cuvânt. Sunt unite 27 de nopți cu flori albe. 27 de vise împlinite.
Dragostea convinge, învinge, surprinde ori te copleșește. Legături nebănuite ori nepotrivite. De ce? Poate vârsta, poate condiția socială, poate momentul ori pur și simplu ceasul rău, pisica13: te afli în momentul nepotrivit lângă omul dureros de potrivit. Nuanțe de piper și ciocolată demonstrează un adevăr valabil al vieții: It is what it is. (Sursa: SIONO Editura)
Cumpăr-o de aiciO povestire despre decizii, despre o iubire improbabilă și rațional imposibilă, dar atât de bine ancorată în suflet, încât nu se lasă alungată nicicum. Ami Ancelin scrie natural, plin de emoție și ca bătăile unor aripi de fluture îți proiectează imagini din alte lumi, frânturi de destine, de vieți.
O dragoste interzisă. Care sfidează cutumele și regulile nescrise sădite în gândirea colectivă. Valentina, românca frumoasă, amanta lui Ghiocel, țiganul însurat și tată a unui copil. Dar pasiunea și iubirea tinerei femei nu ține cont de nimic. Nici de obstacole, nici de greutăți sau de acuzele celor din jur. Nici măcar de răzbunarea țiganilor care îi atârnă deasupra capului ca sabia lui Damocles.
O metaforă minunată a primei iubiri, a inițierii în dragoste. A acelei mici semințe care ți se sădește în suflet când faci cunoștință pentru prima dată cu amorul. Poate rămâne acolo mereu, fără rod sau floare, sau poate da naștere poeziei cu care să te învelești o viață întreagă.
O iubire neașteptată apărută din lumea yahoo-ului. Alimentată prin mesaje, ascunsă de monitoare și ireal de autentică. Inginerul și femeia cu @. Castanman și stilul lui inconfundabil. O poveste care își condamnă protagoniștii să devină captivi în spațiul ăla finit, dar fără margini, căruia toți îi spun dragoste.
Aparențe înșelătoare, iubiri neîmplinite, regrete neplânse și dragoste nerostită. Acesta este fundalul peste care mireasa de carton își împlinește visul ei cel mare, născut din zbuciumul a două inimi frânte. Adevărul e oglindit doar în albastrul înghețat din ochii rotunzi a unui copil care iubea cu adevărat.
Suflete care își vorbesc din prima clipă. Cuvinte rostite prin fiecare gest, gând și atingere. Litere respirate direct de pe pielea lui. Și așteptarea. Așteptarea revederii, chiar dacă lipsește doar o vreme. Pentru că au rămas încă atâtea nerostite și nostalgia a câtor au fost spuse.
O lecție. De a crede în iubire indiferent câte primăveri s-au împletit cu bătăile inimii celui care o dăruiește. Despre a face lucurile la timpul lor. Despre faptul că uneori chiar poate fi prea târziu. Despre speranță și dragoste albă. Dar și despre viață. Viața ca o înghețată care miroase a plăcere nebună, a iubire de copil timid, a minune interzisă de ciocolată și alune…
Cerul le-a dăruit ploaia pentru a se întâlni și două credințe diferite pentru a fi nevoiți să lupte pentru iubirea lor ca-n cărți. El o va face chiar cu propriul lui frate. Ea i se va dărui lui total și fără rețineri, sperând că dragostea va învinge ura. Dar puterea iubirii uneori e neputincioasă. Chiar și aceea care ar fi meritat să supraviețuiască…
Vocabularul iubirii nu ar trebui să conțină și ce-ar fi fost dacă… Nu ar trebui să permită regrete și reîntâlniri menite doar să ofere îmbrățișări restante. Însă poveștile care dor frumos și rămân neterminate sunt povești fără pereche.
Povestirea care dă în dar fiecărui fulg de nea o vioară. Cuvintele cad moi și pufoase și descriu o dragoste imaterială. Dintre un suflet care arde în doi ochi ca marea la asfințit din spatele unei viori. Iar zăpada se așterne liniștită într-o zi de decembrie și ne șoptește că orice poate deveni o poveste dacă suntem alături de omul potrivit.
Și cum ar putea exista dragostea fără râs până la lacrimi? Fără amintiri cu iubiri sărite de pe șine, autoironie și adevăruri lăsate la adăpost doar în inima ta. Să râzi, să te arzi, să continui să speri, să râzi iar și să iubești! O povestire savuroasă cu și despre iubiri tainice sau nu.
Dragostea, ca toate pe lumea asta, are un început și un sfârșit. În fiecare zi unii se despart, alții abia pornesc la drum. Dar între punctul A și punctul B sunt mereu două suflete care ajung să se consume reciproc. Și uneori, poate într-un metrou, povestea eternă reîncepe. Dragostea e frumoasă la început, chiar dacă ține două stații de metrou. Și dacă unii se despart noaptea, alții își înfiripă dragostea în zorii dimineții. Și oare sunt împreună și acum?
Există multe Line în jurul nostru. Lina femeia abuzată. Lina femeia judecată. Lina cea alungată. Lina care primește o nouă șansă. Lina și Licu care se țin de mână de fiecare dată. Sunt veseli și par fericiți. De fiecare dată și ca întotdeauna.
Noblesse oblige spune o veche expresie franceză. Ea îi redă scrisul, îi inspiră însăși iubirea și extazul. Ea îi e muza. Apărută ca o nălucă sub soarele parizian, se transformă pe nesimțite în întruchiparea unei zeițe. O iubire cu miros de croissants proaspeți. Și ea i se dăruie total. Și el continuă să scrie. Însă nici orașul iubirii nu iartă totul în numele dragostei. Și nici măcar muza. Totuși el rămâne dispus să lupte, să scrie, să o aștepte. Poate că muzele au uneori rolul și de a reaminti că noblesse oblige…
Cele mai arzătoare și emoționante declarații de dragoste sunt spuse, adeseori, doar în gând. Cu gândul mângâiem, cu gândul ne amintim, cu el regretăm, ne rugăm, ne înfuriem, iertăm și iubim. Te rog, spune-i gândului tău că îl iubesc… Te iubesc!
Ei, iubirea poate fi eternă. Poate rămâne rostită pe foi îngălbenite de timp și lăsată moștenire nepoților și strănepoților. Iubirea poate avea miros de simplitate, duioșie și să creioneze amintiri sfinte viitorului. Iubirea bunicilor care vin în vis și te sărută pe frunte, amândoi, ca atunci când erai copil.
“O inimă care să iubească şi, în acea inimă, Curajul de a-şi face dragostea cunoscută.”(Macbeth) Da iubirea înseamnă și curaj. Scuturarea de teama respingerii. Risc și speranță. Pentru că de o inimă frântă te vindeci cu timpul, dar iubirea nespusă va mocni într-un buzunar al inimii până la ultima bătaie. Și rămâi pe jumătate prinsă în podeaua crăpată , zgâriind cu unghiile cine știe cât, pentru a te elibera.
Iubirea care nu se lasă despărțită de nimic. Nici de distanță. Acea dragoste care ar putea uni doi oameni aflați chiar pe planete diferite. O relație aparte, atipică. Fără a-și dezvălui neapărat fizicul se iubesc prin cuvinte, prin amintiri promise, dar neîmpărtășite. O poveste cu savoare de cireșe amare, a cărei ultim cuvânt e atât de simplu: iubesc.
Cântec și poezie. El îi cântă o bucată de suflet, ea se transformă într-o zeiță. Dar dragostea nu ține cont întotdeauna de rime și acorduri. Uneori se retrage în amintire și se transformă într-un cântec de sânge albastru. Cântec și poezie.
Mai există oare ceva mai înduioșător ca prima iubire? Sau suferință mai mare ca cea de început? Prima. Cea care lasă cicatrici mărunte pe inimă și face loc celor care vor mai fi să vină? E singura pe care nu o vei uita niciodată.
Dragostea este capabilă de multe lucruri. Unele extraordinare. Și când își propune să se joace cu realitățile rămâne doar alegerea ta pe care ușă o deschizi. Dar indiferent ce ai face uneori tot ce lasă în urma ei e o rochie elegantă și nisip în buzunare.
Unele iubiri nu se șterg. Odată dizolvate în sângele tău te țin în viață. Nici absența, indiferența, plecările și reîntoarcerile nu pot să domolească focul dorinței și al sentimentelor. Sunt seva care ți se scurge lin prin simțire, martoră la viața ta ca o poză într-un colț de portofel.
Iubirea metaforă. Iubirea totală. Sacrificiu, trădare și durere. Pasiune și vulnerabilitate. Dans printre lumi și ape. Iubirea simbol. O povestire ca o contopire cu cuvântul scris. Care te lasă singur, plutind într-un nou tărâm, murind însetat de iubire.
Să coși parfum pe o poveste de dragoste,poartă numele de iubire descântec. Scoasă dintr-un cufăr și purtată cu speranță în viitor. Un borangic umplut cu trei destine unite prin iubire. O altfel de iubire. Aceea dintre mamă și copil. Dragoste întruchipată în o minunăție de fată, într-o neasemuită ie.
O versificare a iubirii pe care nu o putem uita. Pe care nici anii, nici greutățile și nevoile nu o fac să dispară. E prinsă bine de colțul unei basmale care a șters de prea multe ori ochii înlăcrimați. Prilej să se gândească des n-a fost, prea multă muncă, mulți copii, nepoți… iubirea… nu ne mai gândim la ea, dar de uitat nu o putem uita.
Și se întâmplă ca iubirea să sufoce. La propriu. Să lase vânătăi pe corp și răni deschise pe suflet. Să subjuge, să terorizeze, să omoare. Să murdărească frumosul cu violență. Cu micime. Dar este asta iubire? O asemenea dragoste e psihoză. O asemenea dragoste e odioasă.
Așa am ales să vă prezint povestirile. Ca florile albe care apar în nopțile când visezi cu ochii deschiși și au curajul să înflorească în zorii zilei. Idei rupte din iubire. Din toate formele ei.
27 de nopți cu flori albe. 27 de vise împlinite.
A mai rămas doar să vă spun despre floarea mea. Greșeala.
E o amintire și o promisiune de neuitare. Am greșit și am fost iertată. Pentru că am luptat, pentru că mi-am rostit iubirea și mi-am trăit penitența cu sufletul, cu inima în mâini și cu speranță. Pentru că am refuzat să mă șterg sau să fiu ștearsă.
E lumina care-mi umple nopțile de flori albe…
Nuanțe de piper și ciocolată. It is what it is are o soră: Inima nu face riduri. Life happens despre care vă voi vorbi curând. Minunatele coperte, ale ambelor cărți, au fost realizate de Mirela Pete. Ele învelesc iubirea apărută în nopți cu flori albe.
Cu siguranță Inima nu face riduri și la fel de sigur e că Life happens. Povestiri care se întorc cu 180 de grade la final, zâmbete ce se transformă în lacrimă, declarații cu suspans. Idei și perspective, puneri în scenă, locuri care ți se lipesc de retina sufletului și multe altele.(Sursa: SIONO Editura)
Cumpăr-o aiciA fost odată un toiag. Așa încep poveștile, nu-i așa? Cu un a fost odată și un dacă nu ar fi fost nu s-ar fi povestit. Așa începe și povestea mea. Povestea unui toiag. L-am găsit într-o seară, aruncat cu alte lucruri, într-un colț de curte. Nu avea nimic special, unele guri mai răutăcioase l-ar fi numit un simplu băț. Dar fiecare nod, fiecare curbură, spunea o poveste. Povestea lui. Și ca-n povești, cuvintele au început să…
Tu. Tu, care ai desenat frumusețea pe un colț de caiet liniat. Mi-ai arătat opera zâmbind și m-ai întrebat: “Îți place?” și ai început să râzi. Eu. Eu nu-mi puteam lua ochii de la tine și am cunoscut frumusețea. Tu, care mi-ai luat mâna și ai șters o lacrimă, iertându-mă. Eu. Eu voiam să urlu “Iartă-mă!”, dar m-am oprit privindu-mi degetele umezite. Și am cunoscut iertarea. Tu. Tu mi-ai dat totul și când credeam că mai mult…
Ieri dimineață, Minunea mea mare (5 anișori), mă întreabă: “Mami, Moș Nicolae aduce cadouri la toți copiii? Și renii lui Moș Crăciun zboară? Înseamnă că acolo e magie! Aha! Deci Moșu’ există în mintea și inima noastră! Ce frumos!” 《Avusesem mai demult o discuție despre magie, vrăji, personaje din basme și eu mereu îi spun că aceste lucruri le găsește întotdeauna în mintea și inima lui. Că în imaginația noastră există orice și orice e posibil.》 Simplitatea…
Și totul a început la un pahar de vin, pardon, o sticlă. Atât de ordinar. Ea avea o mișcare a șoldurilor, să o numesc, obraznică. O permanentă invitație de întâlnire sub așternuturi. El o observase, dar se făcea că nu există, încercând să-și țină în frâu simțurile. Într-o după-amiază, ca oricare alta, mergând unul lângă altul, atingându-și doar fugar umerii, ea își forțează norocul. Printr-o întâmplare, foarte bine calculată și gândită, mișcarea de balans se amplifică…
“Sunt deja în avion. Ne vedem peste două ore!” Am citit mesajul chiuind de încântare. Era Mara, prietena mea de o viață! Nu ne mai văzusem de câțiva ani și în sfârșit s-a hotărât să mă viziteze. Cred că avea de-a face și faptul că sosea chiar când era Săptămâna Modei la Paris, dar știam că voia să mă vadă și pe mine. Însă așa era ea. Îi plăcea să fie organizată și să nu piardă timpul….
De la o vreme încoace am început o perioadă a schimbărilor. Sper eu în bine. De fapt nu sper, știu că așa sunt. Lucrez cu mine și pentru mine. Am renunțat în sfârșit la obiceiuri nocive și am decis să îmi schimb multe perspective. Am început chiar să meditez atunci când am nevoie, chiar dacă o fac ghidată de mine și de credință. Mă simt altfel. Sunt altfel. Aveam obiceiul să mă stresez inutil. O stare de…
Cookie | Duration | Description |
---|---|---|
cookielawinfo-checbox-analytics | 11 months | This cookie is set by GDPR Cookie Consent plugin. The cookie is used to store the user consent for the cookies in the category "Analytics". |
cookielawinfo-checbox-functional | 11 months | The cookie is set by GDPR cookie consent to record the user consent for the cookies in the category "Functional". |
cookielawinfo-checbox-others | 11 months | This cookie is set by GDPR Cookie Consent plugin. The cookie is used to store the user consent for the cookies in the category "Other. |
cookielawinfo-checbox-others | 11 months | This cookie is set by GDPR Cookie Consent plugin. The cookie is used to store the user consent for the cookies in the category "Other. |
cookielawinfo-checkbox-necessary | 11 months | This cookie is set by GDPR Cookie Consent plugin. The cookies is used to store the user consent for the cookies in the category "Necessary". |
cookielawinfo-checkbox-necessary | 11 months | This cookie is set by GDPR Cookie Consent plugin. The cookies is used to store the user consent for the cookies in the category "Necessary". |
cookielawinfo-checkbox-performance | 11 months | This cookie is set by GDPR Cookie Consent plugin. The cookie is used to store the user consent for the cookies in the category "Performance". |
viewed_cookie_policy | 11 months | The cookie is set by the GDPR Cookie Consent plugin and is used to store whether or not user has consented to the use of cookies. It does not store any personal data. |
viewed_cookie_policy | 11 months | The cookie is set by the GDPR Cookie Consent plugin and is used to store whether or not user has consented to the use of cookies. It does not store any personal data. |
Vai ce surpriză mi-ai făcut tu, mulțumesc mult draga mea ❤️ Cuvintele tale despre Muza mea mă onorează! Greșeala ta mi-a plăcut enorm, dar enorm de mult. A fost fluid și intrigant și, în cele din urmă, parcă voiam mai mult.
Mulțumesc tare, tare, mult Diana! ❤ Am scris doar câteva idei, dar știi deja ce mult mi-a plăcut! Aștept cu nerăbdare cartea ta ❤??
27 shades of love… ai scris tu atât de frumos despre noi toți, că nu simt nevoia să caut alte metafore 🙂
Mulțumesc, Issa! Atât de mult mi-a plăcut povestirea ta (am refuzat să o citesc pe blog ?). Voi comanda romanul tău cald, proaspăt scos din cuptor, doar să ne spui cum și când ❤?
Și eu pe a ta, Mona ❤️ care vine prima ?
De vom fi deodată va fi magic. Și voi muri de râs ?❤
Hai, să ni le facem flori albe. Merităm! ?
Complimente! ❤️ Cuvintele ar fi de prisos.
Îți mulțumesc din suflet, Dana! Pentru că-mi esti! ❤ Sper să ne descoperi într-o zi ?
Mona, sunt cele mai frumoase cuvinte “despre alţii” pe care le-am citit. Şi da, cumva, şi fără să ştiu, aş fi spus că tu le-ai scris. Că tu ai un suflet cât o lume. Te felicit şi vă felicit pe toţi!
Mulțumesc, Potecuță dragă ?❤ Chiar m-am bucurat foarte mult să descopăr celelalte povestiri și sunt mândră și onorată să fiu alături de ei.
Te îmbrățișez ?
Ce prezentare frumoasă! Și mă gândesc că acea carte „nescrisă”, care va ajunge cândva la lumina tiparului, negreșit, la fel cum și ghiocelul plăpând își ridică până la urmă de sub zăpadă căpșorul lui alb, nu se va numi debut, pentru că ești deja prezentă aici și acum, în Nuanțe de piper și ciocolată.
Mulțumesc din suflet! Da, am făcut primul pas. Timid, dar e făcut. Cale de întoarcere nu vreau să mai existe. Voi scrie și voi fi. Atât ?
Un weekend minunat și mulțumesc pentru vizită și semn ❤