
Cu bucurie și entuziasm dau din nou startul proiectului Miercuri descoperim. Astăzi facem cunoștință cu Alessandra Gemeș care ne vorbește despre CUM INVESTIM INVOLUNTAR ÎN TRAUME ȘI STRES și ne invită pe blogul ei Psihologie urbană, unde “prin articolele postate intenționez să aduc în sufletele cititorilor mei câteva momente de respiro, în care să culeagă esența unor subiecte importante”. A debutat și ca scriitor la Editura Eikon, în urma unui concurs de proză scurtă pentru adolescenți.
Interesant este că una dintre însușirile principale ale traumelor este aceea că oamenii susțin că nu au niciuna.
Totuși, atunci când se familiarizează cu ceea ce înseamnă o traumă, unii decid să își confrunte viața pentru a se vindeca, iar prin perseverență, dorința lor se îndeplinește.
Psihoterapeutul Cristina Levițchi descrie trauma ca fiind un cluster de trăiri puternice, profunde, dureroase, greu de suportat, care depășește posibilitățile personale de a îi face față.
O traumă poate fi provocată de un accident, de moartea unei persoane dragi, de trăirea unei agresiuni sau de orice alt factor care perturbă cursul normal al vieții. În urma experimentării unei traume, intervine stresul acut, care dacă persistă mai mult de o lună, se transformă în stres post-traumatic (manifestat prin reexperimentarea evenimentului neplăcut prin imagini, sunete, senzații etc).
În studiile sale pe veterani de război, psihiatrul Bessel Van Der Kolk, a descoperit că cea mai mare sursă de durere din viața unui om sunt minciunile pe care și le spune singur, precum aceea că „a trecut” peste un episod traumatic, când de fapt, stresul post-traumatic este prezent.
Un aspect important este faptul că trauma afectează imaginația, fapt ce poate amplifica intensitatea amintirilor. Scopul psihoterapeutului este acela de a ancora pacientul în prezent (astfel corpul lui nu va mai trăi ca în momentul confruntării cu pericolul).
Psihologul Franz Rupert a dezvoltat o abordare numită TTPOI (perspectivele traumei psihice orientate către identitate) care este utilizată în cadrul ședințelor de terapie cu scopul vindecării efectelor traumei psihice.
De exemplu, tentativa de avort a mamei, consumul de alcool și droguri în timpul sarcinii îl determină pe bebeluș să nu își tolereze mama, refuzând laptele matern. Mai târziu, copilul devenit adult dezvoltă intoleranță la lactoză, însă atunci când ajunge în terapie și reușește să își vindece rănile din copilărie, intoleranța dispare miraculos. Acest fapt se datorează vindecării care pornește din interior.
Fenomenul prin care sentimentele negative se materializează în boli se numește somatizare.
De ce copiii au deja tot felul de boli care nu se vindecă? De ce adolescenții își otrăvesc corpurile cu droguri sau se înfometează până mor? Oare infarctul miocardic cauzat de prea mult stres constituie un risc profesional normal? Oare cancerul este inevitabil, la fel ca și demența apărută la bătrânețe? Trebuie să ne resemnăm pur și simplu cu faptul că dezvoltăm boli, precum diabetul, reumatismul sau ulcerul gastric și să ne mulțumim cu un tratament axat pe simptom, deci cu niște remedii locale?
Bazându-se pe experiența lor terapeutică, Franz Ruppert și colaboratorii săi arată că „bolile” nu sunt în niciun caz bazate doar pe predispozițiile organice, pe condiționarea vârstei sau pe expresia unor „gene rele”, ci sunt rezultatul experiențelor de viață pe care nu le-am putut procesa din punct de vedere psihic, sunt consecințele traumelor psihice care se exprimă prin intermediul corpului nostru.
Aceste afirmații sunt susținute de cazurile prezentate în cartea „Corpul meu, trauma mea” (Editura Trei) de diferiți terapeuți care au lucrat cu metoda constelării intenției în scopul tratării problemelor psihosomatice.
Este important să învățăm să ne trăim corect durerea, pentru a nu o purta în spate de-a lungul vieții și a nu o transmite la urmași (pe lângă bolile somatice există și afecțiuni transmise din generație în generație – ex. străbunicul a fost strâns de gât, strănepotul se sufocă în somn; acest tip de manifestări se vindecă prin conștientizare, însă este necesară aflarea istoricului de familie).
La institut au loc numeroase conferințe de psihotraumatologie, care promovează abordarea psihologului Franz Rupert (care a venit de mai multe ori în Romania) cu privire la constelarea intenției (termenul de intenție se referă la ceea ce participanții aleg să schimbe la lumea lor interioară; procesul este compus din 7 pasi și se realizează în cadrul unui grup de terapie).
Cartea Corpul meu, trauma mea, eul meu. Constelarea intenției – eliberarea de biografia traumatică de Franz Ruppert, Harald Banzhaf o puteți comanda și de pe Libris, Elefant sau Cărturești.
“Azi nu vreau să te mai întreb nimic anume. Vreau să te ascult. Tu ai ceva de spus? Un sfat pentru noi?” “Renunțați la frică! Vă este mereu frică de ceva. De viitor, de necazuri, de rușine, de umilință, de singurătate. Dar, cel mai frică, vă este de mine!” “Aiurea! Ce spui tu acolo? Da, se poate sa ai dreptate, cu celelalte enumerate. Dar, de tine? Este absurd! Cui îi e frică de fericire? Toți te căutăm…
Zburau amândoi de ceva vreme, aripă lângă aripă, plutind spre necunoscut într-o armonie perfectă. Ea încă simțea amprenta mâinilor ce o strânseseră destul de tare, în momentul când îi dăduseră drumul spre libertate. Avea legat un bilețel de picior. Își știa menirea. Trebuia să zboare până la o destinație anume, purtând cu ea cuvinte, sentimente, trăiri. De fiecare dată își imagina textul purtat, creiona povești și aștepta cu nerăbdare întâlnirea cu destinatarul. Făcuse de nenumărate ori drumuri…
Azi am desenat pe cer. Ne îndreptam spre parcul în care ieșim de obicei și ochii ni s-au agățat de nori. Împreună cu Damian, am văzut un cap de elefant, unul de morsă și de spinosaurus. Am salutat un pescăruș care îți dădea impresia că atinge cu una din aripi micuța trompă a elefantului și am încurajat o mierlă să prindă curaj să se apropie mai mult de nori. -Mami, norii sunt mișcători. Nu stau să-i colorăm….
Mai țineți minte jocul din copilărie Flori, fete și băieți, melodii sau cântăreți? Era o adevărată plăcere să ieșim în fața blocului și să ne adunăm într-un grup cât mai mare, la joacă! După ce oboseam de alergat, sărit coarda sau jucat elastic și alte multe activități, care storceau și untul din noi, ne așezam undeva și începeam, mai domolit, să ne spunem preferințele. Credeam că nu mă voi mai sătura niciodată de a șopti numere, de…
Cuvintele îmi vor fi șoptite. De data aceasta nu vreau să mă fac auzită mai mult decât aș putea fi ascultată. Vreau să picur șoapte în suflet pentru a mă face înțeleasă. Șoptesc cauza sufletului meu și îndrăznesc să sper că tu, tu și poate și tu mă vei auzi. Șșșș…fă liniște! Citește-mi murmurul și la final poate vom căpăta o voce comună. Puterea nebănuită a tăcerii și a cuvintelor șoptite am învățat-o de la David. David…
Autor: Monik, Dimensiunea unei zile Ilustrații: Anaphielle, Dana Codori În orașul meu iarna se instala pe vremuri abrupt, fără prevenire. Umiditatea specifică climei din preajma mării, făcea să plouă zile în sir, fără oprire, de la sfârșitul lui noiembrie, șiroaiele prelingându-se pe zidurile caselor, școlilor, magazinelor, instituțiilor și peste hainele noastre care dezvoltaseră între timp o rezistență la apă și chiar peste sufletele noastre puse la adăpost, atât cât puteau ele fi adăpostite. Tiptil, întunericul se infiltra…
Cookie | Duration | Description |
---|---|---|
cookielawinfo-checbox-analytics | 11 months | This cookie is set by GDPR Cookie Consent plugin. The cookie is used to store the user consent for the cookies in the category "Analytics". |
cookielawinfo-checbox-functional | 11 months | The cookie is set by GDPR cookie consent to record the user consent for the cookies in the category "Functional". |
cookielawinfo-checbox-others | 11 months | This cookie is set by GDPR Cookie Consent plugin. The cookie is used to store the user consent for the cookies in the category "Other. |
cookielawinfo-checbox-others | 11 months | This cookie is set by GDPR Cookie Consent plugin. The cookie is used to store the user consent for the cookies in the category "Other. |
cookielawinfo-checkbox-necessary | 11 months | This cookie is set by GDPR Cookie Consent plugin. The cookies is used to store the user consent for the cookies in the category "Necessary". |
cookielawinfo-checkbox-necessary | 11 months | This cookie is set by GDPR Cookie Consent plugin. The cookies is used to store the user consent for the cookies in the category "Necessary". |
cookielawinfo-checkbox-performance | 11 months | This cookie is set by GDPR Cookie Consent plugin. The cookie is used to store the user consent for the cookies in the category "Performance". |
viewed_cookie_policy | 11 months | The cookie is set by the GDPR Cookie Consent plugin and is used to store whether or not user has consented to the use of cookies. It does not store any personal data. |
viewed_cookie_policy | 11 months | The cookie is set by the GDPR Cookie Consent plugin and is used to store whether or not user has consented to the use of cookies. It does not store any personal data. |
Foarte interesant ce am citit, chiar ieri am văzut un film cu acest subiect, însă tratat rapid. Mi-ar plăcea să aprofundez.